Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

476 EXPUNEREA PROBLEMEI LUMII
a lui ,,este" sau a lui ,,nu este". Doar in masura in care aceaste irumpere
a survenit deja sunt posibile ,,da"-ul si ,,nu"-ul si intrebarea ca atare. Proiectul
ne disloca eliberAndu-ne si ne dezvi.luie astfel dimensiunea posibilului
in genere, care este deja articulati in sine potrivit posibilititii ,,de a
fi intr-un fel sau altul", ,,de a fi sau de a nu fi". Aici nu poate fi discutat
insl mai in aminunt de ce lucrurile stau astfel.
Acele caracteristici care au fost indicate mai devreme in chip separat
se dezvaluie acum in unitatea lor, ca fiind intregesute in chip originar in
unitatea structurii primordiale a proiectului. in cadrul sdu, finyafinydrii
este lasatd sd-;i exercite dominayia in integralitatea a ceed ce
face de fecare
data posibil cdrdcterul sdu obligatiu. in cadrul proiectului, lumea \i exercitd
dominayia.
Structura fundamentali a fhuririi de lume - si anume proiectul - isi
vldegte acum caracterul unitar originar, cel la care Aristotel s-a vizut constrAns
si recurgS. in cadrul interogatiei sale privitoare la posibilitatea
),6yog-ului. Aristotel ne spune ci, potrivit posibilitS.gii sale, )"6yoq-ul isi are
temeiul in unitatea originari dintre o-0v0eoq gi braipeorq. Caci proiectul
este survenirea care, dislocAndu-ne in chip eliberator si aruncAndu-ne inainte,
produce, as,a-zicAnd, o separare (6ta,tpeorq)
- insi acea separare prin
dislocare in care suline in chip intrinsec, aga cum am v5"zut mai devreme,
o intoarcere spre sine a ceea ce €ste proiectat ca ceea ce leagi gi prinde laolalta
(ouvOeorg). Proiectul este acea survenire originara simpla care, in
termenii logicii formale, prinde laolalti ceea ce este contradictoriu in sine:
legarea si separarea. insi, in calitatea sa de constituire a distinctiei dintre
posibil si actual in cadrul posibilizirii, ca irumpere in distinctia dintre fiint5.
si fiintare sau, mai precis, ca irumpere a acestui ,,interval", proiectul este
tocmai acea raportare din care ia nastefe ,,ca"-ul. Caci acest ,,ca" exprimi
[531] tocmai faptul ca fiintarea in genere a devenit manifesti potrivit fiintei sale,
ca distinctia dintre fiinga gi fiintare a survenit deja. Acest ,,ca" desemneazi
momentul structural al acelei irumperi originare a lui ,,intre". Nu avem
niciodati mai intAi ,,ceva" si apoi ,,altceva", pentru ca abia apoi si avem
posibilitatea si privim ceva cA ceva, ci, dimpotrivi, ceva ni se di abia atunci
cind in cadrul proiectului ne miscam deja la nivelul acestui ,,ca".
Lumea este fluriti in cadrul survenirii proiectului; altfel spus, in cadrul
proiecgiei irumpe ceva, irumpe in direcgia posibilitigilor si, astfel, in ceea
ce este actual, pentru a se experimenta pe sine ca ceea ce a irumpt, ca fiintare
actuali in mijlocul a ceea ce poate fi acum manifest ca fiintare.