Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

404
EXPUNEREA PROBLE,MEI LUMII
sunt o emisie vocala (,povn) cilreia ii lipse;te ceva, si anume semnificatia.
Animalul nu da de ingeles gi nu intelege nimic prin acest tipit. Acest fapt
i-a determinat pe oameni si puna la un loc ceea ce am distins drept emisie
vocali, pe de o parte, gi cuvinte incarcate cu semnificatie, de ceala-lti,
gi sa spuna ci, pe lAngi sunetele pe care le emite, omul atribuie acestor
sunete si o semnificalie pe care o ingelege. Ca atare, suntem de la bun
inceput forgagi sa privim problema intr-un mod gregit. Cici lucrurile stau
tocmai invers. Fiinga l\Ylesen) noastri este de la bun inceput de asa mani-
14451 eri, incit intelege gi fburqte inteligibilitate. Iar sunetele pe care le emitem
au o semnificatie tocmai pentru ca fiinta noastri este de acest fel. Semnificagianu
vine si se adauge sunetelor, ci, dimpotriva, sunetele se formeazi
abia din semnificagiile deja constituite sau pe cale de a fi constituite.
A6yog-ul este intr-adevar rprrrvrl, insi nu este mai intAi qcovrl, si abia apoi
altceva, ci el este mai intAi altceva, si abia apoi tpcovrl. Ce anume este primordial?
Katu ouv0qrqv. Faptul ci exista o diferengi esentiali intre emisia
vocala a animalelor (qrDvTl) si discursul uman in sens larg a fost indicat
de Aristotel prin observagia c5. discursul uman este rctd, ouvOqrc1v, ci el
trebuie interpretat ca 6tuv ywqta,r oupBo)'ov. Kotu o-uv0qKnv se intemeiaza
pe yfveorq a unui o6prBo)"ov.
intrebarea este insi" ce ingelege Aristotel prin 6tov ydvrltur oripBo)'ov.
in aceasti privinti el nu ne oferi nici o indicatie. Dar putem dobAndi o
intelegere a acestei probleme pe care Aristotel o expune aici, daci ne intrebim
ce inseamni ofppo)'ov. Trebuie sa ne ferim de traducerea lui
oupBo),ov prin,,simbol" si de substituirea lui ofpBol"ov cu un concept de
simbol care se afli acum in circulatie. )uprBo)'tl inseamna a pune doua
lucruri laolalti, a prinde un lucru laolalti cu altul, a prinde doui lucruri
unul de celalalt, a le imbina si combina unul cu celilalt. De aceea, oupBo)"ov
inseamni articulatie, cusituri sau incheieturi, in cadrul cirora doui lucruri
nu sunt doar juxtapuse, ci sunt prinse unul de celilalt in asa fel incAt sa
se potriveascl unul celuilalt. 16pBol"o, simbolurile potrivit sensului lor
originar concret, pot 6, de exemplu, doua jumitigi ale unui inel pe care
doi prieteni aflagi la distanti le impart intre ei si le dau mai departe copiilor,
pentru ca mai tdrziu, atunci cAnd acestia se vor intAlni unul cu celalalt
si vor pune laolalti cele doua jumit5"gi de inel, si poati recunoagte - daci
jumitagile se potrivesc - faptul ca igi apargin unul celuilalt, adici" faptul
ci sunt prieteni datoriti prieteniei dintre pirintii lor. Intreaga istorie a
semnificagiei acestui concept nu poate fi urmariti aici mai departe. Aceasta