Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

306
CLARIFICARE,A ESENTEI INDIGENTEI DE LUME
insa;i, capacitatea de a serui si poate, ca at^re, lua ceva in serviciu. $i tot
abilitatea este, ea insisi, cea care guverneazi,gi delimiteazh formarea a ceea
ia in serviciul siu, precum si modul in care face acest lucru. Ceea ce este
gata fhcut are capacitatea de a sluji la ceva; ceea ce are ca atare, potrivit
modului siu de a fi, o anumiti abilitate, servegte la ceva. Abilitatea este a
trdnsPunere sdu o transpunere dnticiPdtodre lWrlegen und Voruerlegenl de
sine prin raport la ea insa/, in propriu sdu ,,perutru-a". Fiinta proprie celor
gata {icute, pregitirea, nu permite asa ceva. Potrivit fiingei sale specifice,
ciocanul nu se poate niciodati transpune, asa-zicAnd, in chip anticipator
in actul ciocinirii ca actiyitate specifica la care el slujegte, in vreme ce caracterul
propriu al abilitigii este tocmai acela ci ea se poate transpune in
sine, in chip anticipator, in acel ,,pentru-a" al siu. Aceasti intelegere a
abilitigii ne forteaza si deschidem tn capito/ cu totul nou in privinta distinctiei
dintre abilitate si pregatirea specifici lucrurilor produse si folosite.
Abia atunci cind vom face acest pas de la abilitate la modul sau inerent de
a fi, abia atunci vom reusi si concepem posibilitatea specifica a abilititii, si
determinam organul tinAnd cont de apartenenta sa la organism si sl oferim
astfel un raspuns la intrebarea daci organismul, asa cum il intelegem aici,
reprezinta condigia de posibilitate pentru indigenta de lume a organismului
sau, dimpotriva, tocmai indigenga de lume a organismului este cea care
ne permite, in genere, si ingelegem de ce o fiinti vie este si trebuie sa fie un
organism. Daca lucrurile stau precum in cazul din urmi, atunci vom fi
aritat, in acelasi timp, ca teza potrivit cireia animalul este indigent de lume
constituie un enunt ce priveste esenla animalititii in genere, si nu un enunt
oarecare ce priveste una dintre caracteristicile specifice animalului.
inainte de a face un pas mai departe in incercarea noastra de a aduce la
lumini esenta organului, se cuvine si facem un rezumat al rezultatelor la
care am ajuns pAna acum. AtAt ustensilul, cAt si organul manifesta, ambele,
caracterul pe care l-am exprimat, in mod formal, prin sintagma,,pentru-a".
t3321 Ambele au in sine o posibilitate si ne oferi aceasti posibilitate spre a fi folositi
intr-un mod determinat. Faptul ci ele ne ofera posibilitati nu este,
pentru nici una dintre ele, o proprietate secundara a lor, ca si cAnd ciocanul
ar fi, in primul rAnd, ciocan, si abia apoi ar sluji la ceva, ci capacitatea de a
sluji gine chiar de'"fiinta sa specifici. Insi modul in care ustensilul si organul
ofera posibilititi este fundamental diferit. in functie de caracterul posibilitafi
pe car€ o oferi gi de modul lor de a fi avem, de o parte, o pregatire de
aface ceua, iar de cealalti parte, o abilitate de aface ceua. Ustensilul, cum
ar fi un stilou de exemplu, este gata pentru scris, insi nu are abilitatea de a