Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

r50
PRIMA FORMA A PLICTISELIl
Ceea ce revine la a spune ci timpul ne poate apasa ori l5"sa in pace cd.nd
11491 intr-un fel, cind intr-altul. in cele din urmi, asta tine de capacitatea de
rransformare proprie timpului. Faptul de a f plictisit gi p/ictiseala in genere
sunt agadar, in mod evident, inr,idacinate in aceasta esenld enigmaticti a
timpu/ui. Mai mult decAt atAt, daci plictiseala este o dispozigie afectivi,
atunci timpul 9i modul sau de a fi ca timp, adica modul in care s€ tempo'
ralizeaza, joaci un rol aparte in cadrul tonalititii afective a Dd-sein-ului
in genere.
Suntem tot mai mult tentati si punem intreaga probleml a plictiselii
pornind doar de la problema timpului. Totusi, nu ne este ingiduit sa
cedim acestei tentatii, chiar daca asta ar putea conduce la o simplificare
a investigatiei noastre. Trebuie si rimAnem la plictiseala si si aruncim o
priuire dsuprd esenyei dscuns€ a timpului - si astfel asupra corelatiei dintre
cele doua - tocmai pornind de /a esenya plictiselii.
c) A fi tinut in loc de timpul care treneazl.
Iata ci revenim iarlgi la problematica noastri si la formularea ei initiali.
incercim sd priuim faptul de a f plictisit pornind de la faprul de a-yi omort
timpul, inye/es cA o contracdrare a lui. A-gi omori timpul inseamni a lua atitudine
impotriva trenirii gi taraganirii timpului care te apasa. $i totugi, este
la fel de limpede ca, punind timpul in miscare pentru a-l face si treaci, nu
ne indreptdm dtentia in direcyia lui. Cind ne omorAm timpul nu ne preocupim
in mod expres de timp. Si nu vedem sub nici o forma cum ar putea fi
posibil contrariul. Nu ne fixim atentia asupra secundelor care se succed,
pentru a le face si treacl. Dimpotrivi, chiar daca ne uitim des la ceas, ne
intoarcem tot la fel de repede privirea de la el. incotro? Catre nimic anume.
Cum a9a? Nu privim citre nimic anume, pentru cl nu ni se ofera nimic
anume. De altfel, necesitatea intrinseca a faptului de a fi plictisit este tocmai
aceea ca nu putem gasi nimic anume. Este tocmai ceea ce ciutim. insi ciuti.m
ceva care si ne dis-traga cumva. Si ne distraga de la ce? De la apisarea
[150] pricinuiti de timpul care treneaza. incercim si ne omorXm, intr-un fel,
timpul, adici tocmai - si mai ales -
sa nu ne preocupS.m de el, si nu ne lisim
pradi lui, si nu ne gindim la el. A-;i omori timpul este, in mod straniu, o
ocupatie care ne distrage atentia de la timpul care treneazi gi care ne apasl.
Ce este aceasti apasare a timpului? Nu e un asalt lEindringen] al timpului
asupra noastri, nici o brusci. dezlintuire a lui, ci o apasare de unfel