Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

PLICTISEALA PROFUNDA DIN ZIUADE AZ]
Am dobAndit doar o mai mare rransparenla a receptivitigii fagi de
[240] aceasta dispozigie afectiva pe care o numim plictiseala si poate, odati cu
aceasta, am dobAndit si o ingelegere a faptului ci este ugor si te instip6.-
nesti asupra plictiselii, lisindu-te in seama acelei agitatii specifice faptului
de a-ti omori timpul, pentru a-gi face tie insuti dovada unei bune si sinatoase
priceperi de a trai gi de a-gi conduce propria viati, dar este greu
sa nu te opui unei plictiseli profunde, sa te la;i dispus afectiu de la un capdt
la altul de ea / sa asculyi ce Are ea sa-7i spund iru chip esenyial. Abia atunci
cAnd vom ingelege acest lucru nu vom mai crede defel ci o asdel de plictiseali
profundi ar putea fi constatati pur 9i simplu sau ci ar fi prezenti
doar pentru ci. discutam despre ea. Aceasti plictiseali profunda se de;-
teaptd numai atunci cAnd nu mai actionam impotriva ei.
insi tocmai aceasta cerinTd ce corespunde esengei plictiselii care se
iveste, in mod originar, in Dasein - 9i care decurge, in chip nemijlocit,
din ingelegerea acestei plictiseli - este intAmpinata astizi de noi cu neincredere.
Cum si nu aclionezi impotriva Dasein-ului, cAnd astizi toate te
preseazS" sa iei o hotarAre si toti vorbesc numai despre asta? Cum si nu
,,actionezi impotriva", cAnd vicisitudinile se inmulgesc pretutindeni? ,,A
nu acliona impotriva" - nu este oare asta o invitagie Pentru a te abandona
lipsei paralizante de curaj, resemnirii, sentimentului de damnare gi disperirii?
$i oare nu inseamni a rispAndi noapte si intuneric asuPra Dasein-ului,
in loc de a trudi, prin toate mijloacele posibile, spre a obgine rn Dasein
luminos precum amiaza?
O astfel de neincredere faga de aceastl cerinti de a nu actiona impotriva
plictiselii are de partea sa, in chip firesc, judecata bunului-simg. intrebarea
este insi daci,,,anu acliona impotriva" inseamna a sta nemiscat;i perplex,
lasAndu-te covarsit de o dispozigie afectivi sau alta. ,,A nu ac{iona impotriva"
nu are insa acest sens si nici sensul acelei frimd.ntiri agitate, nu este
nici acea pasivitate si nici aceasti activitate, ci e ceva dincoace ldiesseitsl de
acestea doua: atitudineA rezerudtd a D a s e i n-ului, care nu este altceva decAt
o formi de a;teptare. Aceasti asteptare nu este una nedeterminati, ci una
indreptatd in,.direcfia unei intrebdri esenyiale dsupra Dasein-ului insu;i.
intrebarea in' cauzd a fost deja ridicati mai devreme (cf p- 121 9i urm.)'
1241) Ea n-a fost pusi insa omului care se misci in spatiul public si care igi dobindqte
respectul fag5. de sine prin propriile sale mijloace - acest slujbag
al culturii care maimutiregte propriile sale inventii. N-am intrebat unde
se afa acest om in cursul unui soi de istorie universali. si nici cit de departe