Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

41.0
EXPUNEREA PROBLEMEI LUMII
cea a ascunderii. Trebuie tinut ins5. seama de faptul ci aceasti posibilitate
a dezascunderii si a ascunderii nu este o proprietate accidentala a )"6yog-ului,
ci esenta sa liuntrici. in acest caz, )"oyoq-ul apofantic trebuie sa fie apofantic,
adici si arate, chiar gi atunci cAnd ascunde. Pentru a judeca fals,
pentru a insela, trebuie sa traiesc potrivit unei tendinge discursive care
urmireste sa arate ceva. Chiar si ascunderea este intemeiati intr-o astfel
de tendinta apofantici. Celilalt trebuie sa inteleagi discursul meu ca pe
ceva care are si.-i impirtiseasci un anumit lucru. Aceasta tendinti de a
arita este caracterul fundamental al dezascunderii si ascunderii deopotrivi.
c) Perceperea unificatoare a lui ceva ca ceva
(orivOeorg voqpdtrov riionep Bv 6wrov), structura de ,,ca",
priviti ca temei esential al posibilititii dezascunderii
si ascunderii ce revine )"6yoq-ului apofantic
Daci vrem acum sa cerceti.m mai indeaproape aceasta structurS. a
)"6yoq-ului apofantic, atunci trebuie sa punem urmitoarea intrebare: care
este legatura dintre acest ),6yoq onoquvnrc6 q spectfc si esenra uniuersald a
)"6yoq-ului, anume aceea de orlpciverv? Am aflat mai devreme ca esenta
discursului in genere, cea a discursului apofantic si non-apofantic deopotrivi,
rezidain o4trruvtrrc6q, in y6veorq a unui or5pBol"ov, in survenirea acestui
raport fundamental a unui acord care prinde laolalta. Atunci cAnd un
discurs devine apofantic, acest onpovtrrc6q trebuie sa se transforme in modul
pe care l-am determinat mai devreme, adica nu survine in genere, pur
;i simplu un acord intre semnificatie si ceea ce esre ayut in vedere, ci sem-
14531 nificagia si continutul semantic al acestui )"6yoq aruoquvtrr6q ajunge la un
acord cu ceea ce este arrut invedere prin ACeeA ca acest l"6yog, ca discurs si
in cadrul acestui discurs, tinde sd arate el insusi ceea ce este avut in vedere.
Tendinta discursului este, in acest caz, aceea de a face sa se vadi acel lucru
despre care este vorba in discurs, a face si se vada si nimic mai mult. ,,Propozitia
enuntiativi" este o formi de discurs care, in mod intrinsec 9i potrivit
intentiei sale, fie dezascunde, fi,e ascunde. OricAt de elementari ar fi
aceastS. caracteriiare, ea nu este cu nimic mai putin hotarAtoare pentru
intelegerea intregii probleme a l"6yog-ului. Ea ne oferl masura pentru intelegerea
istoriei acestei probleme si pentru gradul in care aceasta s-a indepd"rtat,
din Antichitate si pAna astdzi, de solul ei originar. Toate incercarile
de a reforma logica vor ramAne exclusiv arbitrare daca nu vor lua nastere