Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

418
EXPUNEREA PROBLEMEI LUMII
probleme, arunci cind voi indica faptul ca iiv este o determinatie esentiala
a fiintei in genere. Acolo unde este 5v este ;i 6v. Acesta este deja un indiciu
important pentru problema fiingei.
Ce este insi perceput in cadrul acestei perceperi sintetice care expliciteaza?
Care este in genere caracterul fundamental al perceperii si a ceea ce
este perceput ca atare? Rispunsul la aceasti intrebare nu Poate fi ghicit,
ci trebuie inteles pornind de la structura interni a lui )"6yoq anoqavtm6g,
a lui un6rpoorq. A6yoq dnoqovnrc6q are doui forme fundamentale, pe care
Aristotel le expune pe scurt la inceputul capitolului al saselea din De in-
14621 ter?retationei rcotdrpaotg 66 eonv dn6qovoiq tloq rcatd nvoq. an6quotq 66
6otl crn6guvoiq nvoq u,n6 trvoq, anei 6d ilotr rcoi to undplov unoqoiveo0at
cbq pq undpXov rcoi ro pn Dfidp1ov rbq undplov rcai td undplov cog undplov
roi td trn1 tndpXov rbq pq tndplov, rui nepi totg drroq 6d toii vOv lpovouq
cboaftroql. Indicarea apofantici este fie o atribuire, fie o negare, gi exista
diferite posibilitagi aici pe care nu le vom discuta in chip special, ci numai
in misura in care prin intermediul lor rra putea iegi la iveali o trdsatura
fundamentald generala: indicarea este indicare a ceea ce este simplu-prezent
ca ceea ce nu este simplu-prezent, a ceea ce nu este simplu-prezent ca fiind
simplu-prezent, a ceea ce este simplu-prezent ca simplu-prezent fi a ceea
ce nu este simplu-prezent ca ceea ce nu este simplu-prezent (judecati
formal negativi, formal pozitivi, judecata pozitivi adevirata gi judecata
negativi fals5.): ceea ce este simplu-prezent, respectiv ceea ce nu este simplu-prezent
ca atare, respectiv altfel decAt ca atare. Printr-o formulare tncl
mai generali, putem spune ca indicarea este
faptul de a face sd se uadd ceea
ce este simplu-prezent ca atare. Simpla prezenga a lucrurilor simplu-prezente
lVorhandenheit des Wrhandenez], in;eleasa ca prezent| lAnwesenheitl si
chiar ca prezenteconrinui, este tocmai ceea ce anticii intelegeau prin fiinta
fiingirii. An6<puvorg inse amnl a
face sa se uadd f inYarea ca f inyare, ca ceea
este ea si asa cum este de fiecare dati. Putinta enuntului de a indicat nu
este insi limitati la ceea ce este in acest moment simplu-prezent, ci posibilitlgile
de a face si se vadi, enumerate mai devreme, vizeazS. gi fiingirile
care nu fac parte din acest moment prezent' agadar nu doar td v0v
"bndpyel2, ci si ceea ce apartine trecutului sau viitorului.
Voi face un rezumat al ultimilor pasi pe care i-a urmat interpretarea
noastri. Am expus pe scurt modul in care caracteristica generala a lui l'6yoq
1. Aristotel, Organon, ed. cit., Hermeneutlca (de interpretatione), cap. 6, 17 a 25
si urm.
2. Ibidem, cap.3, 16 b 9.