Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

ltB
PRIMA FORMA A PLICTISELII
tl 5el
CAt de multe poate face timpull Are putere asupra girilor de tren gi
permite ca ele s5. ne plictiseasci. Pe de alti parte, se videste ci timpul in
sine, simpla curgere a timpului nu este plictisitoare, ci a fi plictisit inseamna
af yinut in loc in chip esenyial, find
l,isat prada golului. Agadar, faptul de a
fi plictisit isi are temeiul in aceea ca anumite lucruri, prin ceea ce au de
oferit si prin modul in care ne ofera sau nu ne ofera ceva, sunt de fiecare
datl. co-deterrninate de o anumiti perioadi de timp, au de fiecare dati timptl
lor bine determinat. Lucrurile nu ne pot lisa pradi golului decAt daca,
concomitent, suntem tinuti in loc de citre timp. Pe de alta parre, timpul
care taragineazi nu ne poare tine in loc decat daci ii stau la dispozitie lucruri
ce sunt dependente de timp si care au posibilitatea specifici de a ni
se refuza ele insele. Prin urmare, in aceasti discutie referitoare la posibilitatea
plictiselii este vorba, in mare, de un raport inca obscur intre curgerea
trenanta a timpului si lucrurile care ni se refuzi. Cu alte cuvinte, aici este
vorba despre intrebarea priuitoare lafinla timpului insusi, in virtutea cireia
el poate avea un astfel de raport cu lucrurile si, mai mult decAt atAt, poate
face cu putinta dispoziyii afectiue de felul plictiselii, care ne determini afectiv
de la un capit la altul.
Am vazut de asemenea, cu ocazia acestui exemplu concret, ci gara in
sine nu ne plictiseste, ci nu ne lasi si asteptS.m decAt in misura in care
trenul nu a sosir inci; ci ei ii lipseste, agadar, o anumita relatie cu un anumir
moment de timp. ApelAnd la o formulare afirmativa, purem spune ci, pentru
ca gara si nu ne plictiseasci in aceasti forma determinati. a plictiselii, este
necesar sa ajungem la gari in acel moment spectfc al siu - care este intr-un
anumit fel momentul ideal al unei gari - cel dinainte de plecarea trenului.
Daca lucrurile isi au intr-adevar de fiecare dati timpul /or si daci intalnim
lucrurile de fiecare dati la timpul lor, atuncipoate ci nu vom mai avea de-a
face cu plictiseala. Invers privind lucrurile, pur€m spune ci plictiseala este
in genere posibila numai deoarece fiecare lucru are, asa cum se spune, timpul
sdu. Daci n-ar avea fiecare lucru timpul sau, atunci n-ar exista plictiseala.
Teza trebuie lamuriti., insa nu printr-o discutare a acestei propozitii,
ci continui.nd acum, intr-o manieri din ce in ce mai bine focalizati, interpretarea
celor doui momente fundamentale, imbinate intr-un mod
aparte, proprii faptului de a fi plictisit: a fi tinut in loc si a fi lisat pradi
golului. Demersul nu trebuie privit insa, in intregul sau, nici ca cercetare
psihologica, nici ca ri.spuns sau solutie la problema noastri.