Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

EXPUNEREA PROBLEMEI LUN{II
sunt propozitii enuntiative, asadar propozitii care apartin primei clase. De
cealaita parte, si acele propozitii care aparlin primei clase - ca moduri prin
care este exprimata o anumita raportare fati de ceva care este fixat prin
propozigie - au un continut, degi continutul propozitiilor optative, imperatiye
sau interogative este dificil de surprins in structura sa. Caci ceea
ce face obiectul doringei intr-o propozitie interogativa nu constituie conginutul
acelei propozitii. intr-o propozigie optativa, eu nu ml exprim in
privinta a ceea ce doresc, ci ma exprim ca cel care isi doregte obiectul
dorit. Acest moment al exprimirii de sine a celui care vorbeste este propriu
orici.rei propozitii enuntiative, degi in cadrul discursului cotidian, cAnd
suntem atenti de la bun inceput numai la ceea ce este spus, acest moment
trece in plan secund.
Distingem, asadar, doud sensuri ale termenului de propozitie: 1) propozigia
ca mod de a propune ceva si 2) propozitia ca ceea ce este propus
in cadrul ei sau prin intermediul ei. Oricdt de nesatisfbciroare ar fi aceasti
distinctie cAnd vine vorba de o discutie tematica a problemei propozitiei,
€a ne poate serv-i deocamdata ca reper pentru problema noastri. Iar daca
alegem acum o forma determinata de propozitie - simpla propoziyie enunyiatiua
- pentru clarificarea problemei noastre, acest lucru nu se datoreazS.
faptului ca propozitia enuntiativa a jucat dintotdeauna un rol exemplar
[438] in teoria fiiozofica a propozitiei, ci facem aceasti alegere din aceleasi considerente
penrru care o propozitie avAnd aceasta formi determina in chip
hotarAtor teoria asupra discursului in genere, adica asupra )"6.7oq-ului (logica).
Care sunt aceste considerente? De fapt, le cunoasrem deja. Trisitura
fundamentali a Dasein-ului cotidian este acea raportare nediferentiata la
fiintarea inteleasa ca ceva simplu-prezent. Forma corespunzatoare de vorbire
in care se exprima in primi instantl si cel mai adesea o asdel de raportare
- fie ca este vorba de o convorbire, de o relatare, de un raport, de
o instiintare sau de o cercetare gtiinlifici - este forma neutri indiferenti
a enuntului: A este b. Pentru ci l.6yog-ul ni se impune in primi instanti
in acest fel, ca ceva care este la rAndu-i simplu-prezent in convorbirile
cotidiene dintre oameni, si, in plus, pentru cd prezenta acestui tip de discurs
este cel mai. adesea predominantd, acest tip de ).oyog determini teoriiafilozoficdasupra
L6yoq-ului, adica logica. Ba chiar mai mult decAt atAt,
teoria logici a i6yo-c-ului ca propozitie enuntiativi a devenit dominanta
in cadrul teoriei 1"6yog-ului in genere, ca discurs si limbaj, adica in sfera
gramaticii. Constructia interna, conceptele si interogagiile fundamentale
ale gramaticii speciale sau generale, inteleasi ca stiinta a limbajului in