Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

A TREIA FORMA A PLICTISELII
in mod indirect de caracterul specific refuzului fiintarii in intregul ei. in
ce consta particuiaritatea acestui fapt de a se refuza?
Cuiva ii este urAt, simgindu-se cuprins de plictis. Nu suntem plictisiti
de o
finyare sau alta si nici nu suntem noi cei care ne plictisim cu aceastl
[215) ocazie, in aceasti" situagie determinata, ci, mai curAnd, cuiua ii este urAt,
simtindu-se cuprins de plictis. in aceasta situagie determinati nu ni se
refuza doar o fiintare sau alta din imediata noastri apropiere, ci intreaga
fiintare care se afli in jurul nostru, in situatia dati, cade intr-un soi de
indiferenga. insi nu ni se refuzi doar toate fiintarile care facparte din acea
situatie in care ne aflim in mod intAmplator, atunci cAnd acest fapt de
a-i fi cuiva urAt, simtindu-se cuprins de plictis se manifesti, ci faptul de
a-i fi cuiva urAt, simtindu-se cuprins de plictis trece dincolo de graniqele
acestei situatii gi ne plaseazS.in uastitatea deplina a ceea ce ii este, i-a fost
si ii poate fi de fiecare dati manife st in intregul sau Dasein-ului ca atare.
Aceasti fiintare ni se refuzi in intregul ei, insi, din nou, nu doar dintr-o
anumiti perspectivi p r ezenta lH ins i c h tl, nu doar retrospectiv fRiic ks i c h t]
sau prospectiv lAbsicht) in privinta unei fiintiri determinate, cu care am
putea avea ceva de gAnd, ci ni se refuzi in intregul ei, in vastitatea indicati
mai devreme, deci din orice perspectiaa Prezentd, sub orice aspect ProsPectiu
sau retrospectiu. Acesta este sensul in care fiintarea in intregul ei devine
indiferenti.
insa cui ii devine indiferenta fiintarea? Nu mie, in mlsura in care sunt
eu insumi, nu mie, cel care am aceste intengii determinate etc. Dar atunci
cui? Acelui eu nedeterminat gi flri nume? Nu, insi in mod cert acelui eu
al carui nume, statut si altele asemenea au devenit irelevante, care a cLzut
el insugi victimi a indiferentei. Cu toate acestea insa, sinele Dasein-ului,
devenit irelevant in toate aceste privinte, nu-si pierde prin asta caracterul
determinat, ci, dimpotriva, abia saracirea aparte a persoanei noastre, declangata
de acest fapt de a-i fi cuiva urAt, simtindu-se cuprins de plictis,
aduce sinele in intreaga sa transpare nti, la el insu;i, ca acel sine care este acolo
ldal gi care si-a asumat Da-sein-u\. Cu ce scop? Cu scopul de a fi acest
Da-sein. Atunci cind gtiu ci ii este cuiva urAt, simtindu-se cuprins de
plictis, fiintarea i;r intregul ei nu mi se refuzi mie in misura in care sunt
eu insumi, ci se i'efuza Dasein-ului din mine.
Faptul ca fiintarea se refuzi in intregul ei afecteazi. Dasein-rl ca atare,
adicl ceea ce tine de putinta sa dela fi in genere, de posibilititile in genere
ale Dasein-ului. Ceea ce este relevant in privinta unei posibilitigi in genere
este insi ceea ce oface posibila, ceea ce confera acestui ceva posibil caracterul