Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

210
A TREiA FORMA A PLICTISELII
prezente gi cele viitoare - avem nevoie de orizontul temporal cu toate cele
trei direcgii ale sale.
Numai ci, in filozofie, nicicind nu s-a auzit ca un fapt banal si de la
sine ingeles si nu ascunda in spatele lui o problema de o infinita dificultate.
in cazul de fagi nu avem de-a face numai cu una singurd, ci cu o intreagi
gama de probleme.
Sa admitem insa pentru moment - oricAt de rudimentar gi de aproximativ
am intelege deocamdata cum stau lucrurile - ca orizontul temporal
deplin este condigia de posibilitate a manifestirii fiingirii in intregul ei,
ftcAnd cu totul abstractie de modul in care se comporti sau se face cunoscuti
fiintarea in intregul ei, fie ca ne este data sub forma refuzului sau
in orice alt mod. Ce inseamnd.aici ca timpul este orizont? O indicagie
putem obtine cu relativa uguringa, insa cu toate acestea este greu de spus
ce inseamni,,orizont" sau cum este posibil acesta - cum poate functiona
ca orizont, - pornind de la esenta timpului.
insi chiar daci aceste intrebari ar fi formulate si elaborate in chip legitim
- as,a cum, in mod evident, nu este cazul aici - tot nu am ajunge inca
la capatul problemei, ci abia la inceputul ei. Caci tot n-am stabilit inca
daci orizontul temporal participa doar la starea de manifestare a fiintarii
in intregul ei sau conditioneaza si posibilitatea ca fiintarea in intregul ei
[220] sa ni se refuze. Daca acesta din urmi este cazul, atunci inseamni ci orizontul
temporal joaca de fiecare dati un rol important in cadrul fiecirei
manifestiri a fiintarii in intregul ei - gi nu joacl doar un rol in genere, ci
tocmai relativ la fiecare mod de manifestare in parte. Asta revine insi la a
spune ci. orizontul temporal poate intra in joc intr-o multime de feluri,
care ne sunt deocamdata complet necunoscute, si ci nici nu intuim macar
abisurile esentei timpului.
Cum stau lucrurile in privinta orizontului timpului care cuprinde,
aga-zicAnd, fiintarea in intregul ei? Trecut, prezent si viitor - sunt ele un
fel de aranjament de culise in jurul fiintarii, constituind astfel spafiul lor
de migcare? Este oare orizontul ceva aseminitor peretelui unui vas, care
nu are nimic de-a face cu continutul diniuntrul sau si care nu poate gi nu
vrea si se exercit-e asupra lui, altfel decAt cuprinzXndu-l gi conginAndu-l?
Cum stau lucrufile cu acest orizont al timpului? Cum ajunge timpw/ sa
aiba un orizont? Se loveste de el ca de un invelis care a fost asezat peste el,
sau orizontul apartine timpului irisusi? Si, in fond, la ce serveste acest ceva
care circumscrie (opi(erv) timpul insusi? in ce fel si in ce scop i9i di sau
isi constituie timpul o astfel de graniga? Iar daci orizontul nu este fix, in