Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

424
EXPUNEREA PROBLEMEI LUMII
propozitiei. Noi ne aflim acum insi in faga sarcinii extrem de dificile de
a arunca in aer aceasti tradigie, adici de a pune in evidenta limitele legitimitatii
sale. Abia acum puteli vedea cit de semnificativi este aceasti
problema ce parea a fi doar una de detaliu, si anume intrebarea privitoare
la semnificatia acelui ,,este" din cadrul propozitiei.
inainte de a dezvolta in chip sistematic aceasti problemi din perspectivele
pe care le considerim importante, merita sa aflam cel putin cAt de
departe a vlzut Aristotel in aceasta privinta gi daci i-a atras si lui atentia
acest straniu ,,este" din cadrul propozitiei. Voi incerca si ofer o scurti
interpretare a perspectivei aristotelice asupra lui ,,este" si asupra fiintei, ca
sa va puteti face o idee despre siguranta si vigoarea - pe care noi insine,
ca epigoni, n-o vom mai putem atinge niciodati - cu care erau surprinse
problemele centrale in cadrul acestor interpretiri elementare ale filozofilor
antici, cu care vorbiria specifici literaturii filozofice de astazi nu mai
are nimic de-a face.
Vom incerca, pentru inceput, si vedem care este raspunsul lui Aristotel
la intrebarea privitoare la pozitia lui ,,este" in cadrul ),6yog-ului ;i mai
ales care este semnificafia sa propriu-zisi. Aristotel formuleazi acest rispuns
in tratatul sau De interpretatione,lafinaJtl capitolului al treilea: Auts
pdv oiv ro,0' uutd, )"ey6pevo td prlputo ov6patd 6otr rai oqtrraiver tr (Tonlor
ydp 6 l"6ycrrv tqv Srdvoruv 5d, rcoi o drcorioog r'lpfpqoev), s),)"' ei 6otrv i1 pr1,
oiinto orlpalver' ouSd Tup ro civcr i] trr11 civor oqprsiov eott toi npuypratoq, ou6'
riv td dv einlq autd ruO' 6sutd ryr),6v. uuto pdv ydp ot66v dotr, npoooqpuivet
6d oriv0eotv nvo,, i1v d,veu tdv ouyrcerpevrov our 6otr voi]ouri. Vom traduce
acest fragment incercAnd, in acelagi timp, si-l explicim: Daci rostim
cuvintele temporale (verbele) in 9i pentru sine, asadar dac5" in loc de ,,pasarea
zboari" spunem ,,zboar|", atunci ele devin substantive, numiri -
,,zborul", ,,statul" - care au un sens. Caci cine spune sau rosteste aceste
lotqor trlv 6td,voruv,
[470) cuvinte in si pentru sine - ,,zborul", de exemplu -
acela aduce gindirea intr-o stare de nemiscare, in vreme ce gindirea este
mereu dinamicd lDurchdenkenf si se mi;ci sub forma enuntului: acest
lucru sau un altul sunt intr-un fel sau altul. (De aceea, gAndirea care ia
forma propozitiei slEu judecagii este numita de Aristotel gAndire dinamica,
gAndire care inainteaza de la un lucru la altul.) in catul simplei numiri,
gAndirea nu trece de la un lucru la. altul, ci se opreste la ceva si rimAne
acolo nemis catl, vizdnd doar ceea ce nume$te . GAndirea nu trece de la un
I. Ibidem, cap. 3, 16 b 19 si urm.