Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

160
CF,A DF,-A DOI]A FORMA A PLIC'IISELII
trenului n-a venit inci. Se poate observa aici, chiar daca intr-un chip inci
foarte neclar si insuficient determinat, o corelatie aparte intre ceea ce lasi
prada golului si ceea ce tine in loc. De aici rezulta cafaptul insu;i de a yine
in loc este cel care determind ;i susyine faptul de a lasa prad,i golului. in masura
in care ceea ce ne tine in loc este timpul insusi intr-una dintre formele
sale specifice, este evident ci si el ia parte la acest mod determinat de a lasa
pradi golului, de a lasa in agteptare , care isi are originea in lucruri. Vedem
astfel din nou strania si misterioasa putere a timpului, care nu mai este
acum mirginiti doar la unul dintre momentele structurale ale faptului de
a fi plictisit - a fi tinut in loc -, ci se risftnge si asupra celui de-al doilea
moment - a lasa pradi golului, a fi lasat prada golului. Acum ca am clarificat
pAna in acest punct cele doui momente structurale in discugie, se
impune sa punem intrebarea decisiva privitoare la corelatia interna a celor
doui mometrt.. i.r mod evident, ea nu poate fi una exterioari. Daci a fi
tinr-rt in loc si a fi lisat pradi. golului sunt momente structurale ale plictiselii
si ale faptului de a fi plictisit, atunci ele trebuie si fie in sine croite
unul pe misura celuilalt, potrivit esentei plictiselii. intr. .1. trebuie si
existe o articulayie aparte, care este determinati in prealabil de esenta originara
a plictiselii in intregul ei. Obginem astfel o indicayie metodologicd,
potrivit clreia nu vom putea surprinde unitatea interni a acestor doui
momente structurale, si astfel intreaga structuri a faptului de a fi plictisit,
decAt daci vom reusi sI aducem la luminl articulatia originari a acestor
doui momente.
in consecingi, daci vrem si intelegem si mai bine fenomenul plictiselii,
trebuie sa incercam si punem in evidenta intr-o maniera si mai clara aceasta
corelayie dintre cele doui momente constitutive ale faptului de a fi plictisit:
a f yinut in loc ;i a f ldsat pradd golului. in primi instanti, cind vorbim
despre articulatia celor doui. momente avem in vedere faptul ca ele nu sunt
[162] doar lipite unul de celalalt, ci sunt croite unul pe masura celuilalt, sunt
imbinate unul cu altul. insi. cui i se datoreaza acest lucru? Cine le-a croit
unul pe misura celuilalt? in mod evident, aceasti potrivire a lor isi are
originea in esenta plictiselii, a faptului de a fi plictisit. Cele doui momente
nu pot face pereche in mod accidental, ci prouin impreuni - legate unul
de celilalt - din esenga plictiselii. Prin urmare, nu vom ingelege unitatea
celor doua sau felul in care e1e se articuleaza decAt daci vom surprinde
p/ictiseala intr-o maniera mai originara decAt am ftcut-o pAni acum. insi
cum s5. surprindem intr-o manieri mai originari faptul de a fi plictisit?