Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

A TRF,IA FORMA A PLICTISELII
nu se raspandeste insi de la un lucru la altul asemenea unui foc, pentru
a le mistui pe rind, ci totul este cuprins si invaluit dintr-odati de indiferenfa.
Fiintarea ne-a devenit indiferenti in intregul ei -
asa cum spuneam
mai devreme -, chiar si noi ingine, ca persoane determinate, ne-am devenit
noui insine indiferenti. Acum nu mai suntem subiecte separate de aceasta
fiintare, aflate la polul opus fagi de ea, ci ne gisim in mijlocul fiintirii, adica
in mijlocul acestei indiferente. insa fiintarea in intregul ei nu dispare, ci
ni se arata tocmai cd Atare, in indiferenya sa. Prin urmare, golu/ se manifesti
aici sub forma acestei indiferenye care cuprinde fiinEarea in intregul ei.
inainte de a intreba cum trebuie si concepem mai precis acest gol si
cum trebuie determinat, in mod corespunzator, faptul de a fi lasat pradi
golului, vom face un rezumat al analizei noastre de pAni acum asupra
plictiselii profunde. Avem in vedere o noul formi de plictiseali- a treia -
care ar trebui si ne aduci mai aproape de profunzimea esentei sale, insa
nu pe calea unei reconstructii a plictiselii pornind de la timp - care ar
trebui sa fie, in principiu, posibila -, ci in acelasi fel ca in cazul primelor
doua forme de plictiseali.. Din exterior ar putea pirea cl n-am ficut decAt
si alaturim, in mod arbitrar, diferite forme ale plictiselii in genere. Si cu
toate acestea am descoperit deja un anumit criteriu pentru ordonarea
acestor forme, si anume sporirea lor in profunzime. UrmAnd cumva aceeasi
directie, vom incerca acum si discutim o a treia formi de plictiseali,
fixati prin expresia: ,,cuiva ii este urAt, simtindu-se cuprins de plictis".
Cuvintele ,,ii" si ,,cuiva" indica deja ci aici nu avem de-a face cu un lucru
plictisitor bine determinat, cat si ci ceea ce este in discutie aici nu este un
comportament al nostru anume, care ne este cunoscut din viata de zi cu
zi. Acesti termeni sunt insi expresia faptului ci tocmai ceea ce ne individtsalizeazi.,
ceea ce ne este cunoscut in privinta noastri insine este inliturat,
dat la o parte chiar de plictiseala insasi. Asta nu inseamni insa ca
[209] atunci cAnd suntem cuprinsi de o atare plictiseali ne angajim intr-un soi
de abstractizare pe temeiul cireia ajungem. prin generalizare, de la un
anumit eu individual la unul universal. Daci tinem seama de faptul ca in
,
cazul acestei ilictiseli determinate ca ,,a-ifi cuiva urAt, simtindu-se cuprins
de plictis" lipseste orice mod de a-ti omori timpul, am ftcut deja un pas
spre intelegerea ei. Lipsa aceasta nu este o simpli absen;a sau uitare, ci
tine de plictiseala insagi si consti in aceea ci nu ne mai ingaduim nici un
mod de a ne omori timpul odati ce suntem cuprinsi de ea. Ceea ce inseamni