Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

462
EXPUNEREA PROBLEMEI LUMII
dimpotrivi, tocmai lumea ,,in intregul ei" este cea care face cu putinti
[514] starea de manifestare a feluritelor fiinti.ri, potrivit diverselor raporturi ontologice
dintre ele, adica a celorlalti oameni, a animalelor, plantelor, lucrurilor
materiale, operelor de arti, deci face cu putinta starea de
manifestare a tuturor fiintirilor pe care le putem intAlni. Nu putem concepe
insi decAt in mod inadecvat - daci o purem concepe in genere -
aceasta diversitate, daca o privim ca o simpli multitudine de lucruri
dintre cele mai diverse, care sunt simplu-prezente. Daci ne gAndim numai
la domeniul specific al regnului animal, ne aducem aminte ci. si acolo am
constatat existenta unei imbiniri si a unei intrepS.trunderi aparte a sferelor
circumscrise animalelor, sfere care sunt incluse intr-un chip specific
si in lumea omului. Acea diversitate a fiintarii, indicati. astfel formal, reclami
anumite conditii foarte precise pentru a putea deveni manifesta ca
atare - in nici un caz numai posibilitatea diferentierii intre diversele feluri
de fiinga, ca si cAnd acestea ar fi insirate in vid una lAngi alta. Aceasta
impletire a diverselor domenii de fiintare si felul in care ea ni se impune
si ne poartS. tin tocmai de aceasti dominatie care constituie legitatea primordiali,
pornind de la care intelegem gi concepem mai intAi constitutia
ontologici specifica a fiintirii care se afla in fata noastri. sau care devine
obiectul teoretic al unei stiinte. Pentru a da un exemplu concret, si spu,
nem ca atunci cAnd Kant se intreabS., in Critica ratiunii pure, in privinta
posibilititii intrinseci a naturii, inteleasa ca fiintare simplu-prezenta, el
rateazi. ceva esential si crucial in cadrul acestei interogiri, oricAt de radical
ar fi demersul siu in raport cu traditia. Ceea ce Kant pierde din vedere
este tocmai faptul ca aceste fiintiri materiale despre care este vorba acolo
sunt, potrivit caracterului lor, lipsite de lume. OricAt de mult ar fi aceasra
numai o determinare per negationem, ea este totu;i ceva pozitiv, daci e
priviti ca determinatie metafizici. a esentei naturii. Problematica pusa in
joc de intrebarea kantiana in lucrarea amintiti adineauri nu poate fi surprinsa
in temeiul siu metafizic decAt daci intelegem ci asa-zisele regiuni
de fiinga nu sunt distribuite una lAngi alta, una peste alta sau una sub alta,
ci sunt ceea ce svnt in interiorul unei dominayii a lumii ;i pornind de la ea.
1515) Acest ,,in intrdg" in care suntem mereu cuprinsi, dar care nu are nimic
de-a face cu vreun soi de panteism, trebuie sa fie deopotrivi. tocmai ceea
ce aduce cu sine acea indistinctie ce caracterizeazi. starea de manifestare a
fiingarii si la nivelul clreia ne miscim cel mai adesea. Si totusi, oricAt de
pulin am putea distinge in primi instangi - mai ales sub aspec concep-