Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

370
EXPUNEREA PROBLEMEI LUMI]
noastri, ci datoriti propriei noastre esente, indiferent daci o experimentim
sau nu in cadrul unui raport originar.
Pornind de la aceasta caracterizare foarte sumari a felului de a f al
naturii uii, obsewim deja ca nu ne vom putea ingadui in viitor sa vorbim
despre totalitatea fiinEarii ca si cind ar fi vorba despre o colectie a diferitelor
domenii de fiingare. Prin urmare, diaersitatea diferitelorfeluri de af
ale fiintarii ridici o problemi foarte specifica legata de potentialalor unitltte,
care nu poate fi insi sesizati ca problema decAt atunci cAnd vom fi
elaborat un concept adecvat pentru fenomenul de lume.
Caracterizarea f),cuti aici nu este decAt o primi indicare schematici a
unei perspectiue asupra unei probleme pe care abia daci o binuim si cu care
vom indrazni sa ne confruntim in chip filozofic abia atunci cAnd vom
inEelege ca o elaborare adecvati a problemei lumii si, prin urmare, problemei
fnitudinii reprezinta presupozitia indispensabili a abordirii ^
sale.
S 67. intrebarea priuitoare la suruenirea starii de manifestare
ca punct de plecare pentru intrebarea priuitoare la lume.
Reformularea tnnebarii priuitoare la lume / la jhurirea de lume
in direcyia deschha de interpretarea plict^elii profunde
Ne propunem sa dezvoltim aceasti problema in directia demersului
nostru initial, luAnd drept reper cele trei teze formulate la inceput, continuAnd
deci si avansim pornind de la ceea ce am aflat prin examinarea celei
de-a doua t.r.. i.r cadrul acestei examinari a iegit la iveala un anumit cnrncter
aI lum1i, si anume posibilitatea dz acces la finyare sau, mai precis, posibilitatea
de acces la fiintarea cd dtare. Esenta lumii nu se reduce insi la acest
1405) caracter al siu. Ba chiar mai mult decAt atAt, se ridici intrebarea daci acest
caracter ne aduce la cunostinti ceva din esenta liuntrici a lumii, sau daci
nu este mai degraba doar o determinagie ce decurge din aceasti esenti. Deocamdata
vom lasa deoparte aceasti chestiune si ne vom ocupa de altceva.
Atunci cind spunem ca lumea este, printre altele, putinld de acces la
finyare, contra2icem deja acel concept aga-zis natural dupre lume. Prin
,,lume" avem de bbicei in veder e totdlitlftea f inydrii, adica tot ceea ce existi.
Spunem despre un om ci vine pe lume, ca vede lumina lumii. Asta inseamni
ca el insusi devine o fiintare printre celelalte fiintiri, in asa fel
incAt el, ca om, descoperi aceste fiingiri gi se descoperi pe el insugi printre
ele. Lumea este inteleasa aici ca sumi a fiintarilor in sine, iar aceasta in-