Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

t\4
PRIN{A FORMA A PLICTISF,I,Ii
orarul trenurilor, sffada de gara, copacii si, mai presus de toate, intreaga
regiune despre care nu cunoastem aproape nimic si in care am putea
descoperi zile in sir lucruri noi? $i cu roare acesrea ne plictisim, adici
suntem lasagi pradi golului. Acest fapt de a fi lasat pradi gol.tl.ri nu poate
insemna de aceea ci, atunci cAnd ne plictisim, ne transformam intr-o
asemenea maniera incAt, intr-un fel, toate lucrurile in genere dispar, nemairiminAnd
nimic in fata sau in jurul nostru. Acest lucru nu este sub
nici o formi posibil. AtAta timp cAt existim in chip factic, cit suntem
prezenli aici lda sindl ne aflim in mijlocul altor fiintiri. Aceste lucruri care
fiint"eaza sunt de altfel mereu prezente penrru noi, indiferent de misura
in care sunt prezente sau de transparenta lor. Cum se poate atunci intAmpla
ca nimic sa nu mai fie prezent si toate lucrurile si ne scape printre
degete? Poate existi totusi moduri ale existe n tei lDasein] noastre, in care
[154] asa ceva este posibil. insa nu este cazul plictiselii. Nu poate fi. Cum altfel
am putea fi plictisigi de ceua, adica lisagi pradi golului, daca nimic nu este
prezent? Ceea ce este plictisitor trebuie neaparat si fie prezenr pentru a
ne plictisi, pentru a ne lisa prada golului. Atunci cAnd suntem lisati prada
golului, lucrurile nu ne sunt luate gi nici nu sunt aneantizate. De altfel,
cine ar putea duce la bun sftrgit acest lucru? in mod cerr nu noi, ci"ci,
cupringi de plictiseali gi din puri plictiseala, nu facem altceva decAt si ne
cautim o ocupatie. Desi lucrurile sunt prezente, ele ne lasi pradi golului.
Suntem chiar nevoiti si spunem ci, tocmai pentru ci sunt prezente, ele
ne lasi pradi golului.
Si totusi, ne plictisim oare penrru ci ne aflam intr-o gari in care se afli.
orare de ffen si prin faga cireia trece o stradi incadrata, de-o parte si de
alta, de siruri de copaci? E limpede ci nu, cici atunci ar trebui sa ne
plictisim pretutindeni si mereu, cici pretutindeni vom gisi mereu lucruri.
Prin urmare, nu ne plictisim pentru ci, aceste lucruri in genere sunt pre,
zente, ci pentru ca sunt prezente intr-un anumit fel. insi cum? in ce fel
sunt ele? in fond, ele nu ne fac absolut nimic, ci ne lasd cu totul in pace.
Desigurl Tocmai acesta este motivul pentru care ne plictisesc.
insa ce ar trebui si faci aceste lucruri, altceva decAt si corespunda, in
linigte, .,, ..."trunt ele insele? Nici nu le cerem alrceva, indiferent daci
ne plictisim sau nu. Ar putea sta oare copacii pe care ii numiram, in plictiseala
noastri", altundeva decAt de-a lungul strazii si ar putea creste altfel
decAt in sus? Cs se intimpla brusc, atunci cAnd toate acesre lucruri ne
plictisesc si cind o plictiseala ce emand din ele se abate asupra noastri? Nu