Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

244 iNrnEsAnr METAFIZICE
misuri necunoscut congtiintei cotidiene, cu atAt mai mult filozofarea se
misca doar la un nivel neesengial, deplrtindu-se de centru; gi cu cit este
mai cunoscut si in mai mare mS.suri de la sine inteles ceea ce vizeazd interoga+i^filozoficl,,
cu atAt mai esentiali este intrebarea si, tocmai din aceasta
[259) cauzl* cu atat mai iritanti este ambiguitatea. Caci, pentru simtul comun,
filozofia pare nu doar ci isi pune intrebiri in privinga lucrurilor care ii sunt
cunoscute si lui, in chip nemijlocit, gi pe care el nici nu mai trebuie de
fapt si le chestioneze, ci isi pune intrebiri chiar in aceeasi manieri in care
si el obisnuieste sa si le puna, adica exact in felul in care ;i le-ar pune el,
simtul comun) dacd gi-ar pune intre bari in privin ga a ceea ce este de la sine
inteles. Pare a fi asa, insi nu este deloc astfel. Orice mare si veritabila filozofie
se mi9c5. in sfera cAtorva intrebiri, care sunt prin excelenti mereu
aceleasi pentru simtul comun, ;i totusi in mod necesar diferite pentru
fiecare filozofare.insd. diferite nu intr-un sens superficial, ci in asa fel incAt
ceeA ce este identic este de fiecare dati. transformatin chip esential. Numai
prin aceasti, transformare isi dobAnde;te filozofia identitatea lSelblgke;tl sa
veritabili. Aceasti transformare confera suruenirii istoriei filozolarii o istoricitate
in chip primordial proprie, care i;i are propriile sale exigente
(sacrificiu, faptul de a fi depigiti) - o istoricitate pe care nu o vom putea
niciodata surprinde sau ingelege conceptual daci o vom raporta la ideea
de istorie pe care o desprindem, bunioara, din istorisirile senzationale care
apar in ziare. Istoricitatea istoriei f lozofei si, in mod corespunzitor - desi
intr-un cu totul alt fel -, istoricitatea istoriei artei sau religiei se deosebesc
in sine si in mod absolut, iar pe temeiul acestei deosebiri se afli totusi
intr-o deplini corelatie; aceasti corelatie ne este insa deocamdati complet
necunoscutS.. insi transformarea nu inseamni numai ceea ce vanitatea
oamenilor de litere intelege prin acest termen: a spune mereu si cu orice
pret opusul, sau - in cazul in care ajung putin prea tArziu pentru a mai face
acest lucru - a pretinde ci acelagi lucru l-au avut si ei de mult in vedere.
Identitatea filozofiei nu consti insi in faptul ci toti au in vedere acelagi
lucru si ci togi spun ,,da" tuturor. Pentru ca intelegerea comuni cauti,
potrivit idealului bau de satisfacqie. o atare identitate a filozofiei, pe care
nu o poate insi gisi, de
facto, niciieri, nu-i ramAne decAt cealalti posibilitate,
adica aceea de a considera istoria filozofiei drept un fel de casa de
nebuni, in care fiecare nu face nimic altceva decAt si-gi nimiceasci oponentul,
pentru a propune o perspectivi diferiti. Tocmai de aceea, 9i ideea
[260] unei philosophia perennis nu este decit mijlocul prin care intelegerea