Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

1l) iN:tnegART METAFIZICE
Dasein-ului;i, astfel, esenta timpului insqi este radacina comund' d Acestor
trei intrebari, care exprimi in ele insele, in unitatea lor particulatd', intrebarea
fundamentala a metafizicii, cea pe care am numit-o intrebarea
priuitoare kfinyd -f.inyd;i timp.
S 40. Modul in care nebuie puse
cele trei intrebdri
Se pare ca qtim, agadar, cdre sunt intrebarile ce trebuie puse acum. insa'
tocmai cAnd vrem si" ne asigurim de acest lucru, uitim atAt de usor ceva
ce este la fel de presant, si anume faptul ci suntem datori si clarificam
modul in cdre ffet)vie sa punem aceste trei intrebiri, modul in care trebuie
sa ne raporram la posibilele rispunsuri si modul in care trebuie si interpretim,
rAnd pe rAnd, aceste rispunsuri.
t2571 Nu vom prednde ci, rispunzAnd acestor intrebiri, vom clidi o viziune
despre lume in care omul sa fie invitat si locuiasci. Poate ca omul de
astazi nu are deloc disponibilitatea reali, adica maturi, fagl' de ceea ce
numim in mod expres viziune despre lume. Nici nu vom considera ca
stare de vicisitudine in care se afli Daseiru-ul nostru ar putea fi inlaturata
cu ajutorul acestor intrebiri, chiar daci vom reugi sa le gisim raspunsul.
Dimpotriva, aceasti stare de vicisitudine va deveni inci mai acuta si se va
acutiza in singurul sens in care o poate face, adici in sensul ci aceasti
interogare ne va aduce pe marginea posibilitagii, a posibilitdyii de a reda
Dasein-ului realitatea, adicd existenya sa.intre aceste margini extreme - cea
a posibilitigii 9i cea a realitatii Dasein-ului - este insa, desigur, o linie
subtire, o linie peste care nu se poate niciodata aluneca pur gi simplu si
peste care omul nu poate sari decAt atunci cAnd di un imbold propriului
Dasein. Numai acliunea individuali in sine - clipa - ne poate da acest
imbold pentru a face trecerea de la marginea posibilitigii la realitate. Filozofarea
insi nu ne poate conduce decAt pAna pe marginea posibilititii;
ea rimAne mereir intr-un stadiu pen-ultim. Dar nici pAna acolo nu ne
poate conduce decAt daci se indreapti intr-adevir, in chip premergi.tor,
citre acest stadiu pen-ultim, ingelegAndu-si astfel caracterul ei premergitor
deplin ;i propria sa finitudine, adici intelegAnd ca nu trebuie si se complaci
in cercetiri goale si neinsemnate, chiar daci probabil corecte, pentru