Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

458 EXPUNEREA PROBLEMEI LUMII
avut drept punct de pornire analiza comparativi a celor doulteze: teza
ci animalul este indigent de lume, care aparent a scos in evidenta numai
o dimensiune negative, pAn5. cind am trecut la interpretarea celei de-a
doua teze, potrivit cireia omul este {buritor de lume. intt."g" interpretare
a luat forma unei intoarceri a cirei miza a fost recuperarea unei dimensiuni
originare sau a unei surveniri fundamentale, despre care am afirmat
ci ar constitui cadrul in care stwine/hurirea de lume. Cele trei momente
fundamentale ale acestei surveniri - situarea opozitiva faga de ceea ce
obligi, constituirea unui intreg si dezvaluirea fiintei fiingi.rii - alci.tuiesc
o triadi care in unitatea sa specifici nu poate fi cu nici un chip gasita,
intr-un sens sau altul, in cazul animalului. insa aceste momente nu lipsesc
pur gi simplu in cazul animalului, ci se poate spune doar ci animalului
nu ii sunt proprii aceste momente in cadrul si pe temeiul unui mod specific
de a ayea lume, si anume sub forma deschiderii sale, determinata ca
stare de captivare.
Prin urmare, ,,lumea" trebuie conceputi in cadrul unei astfel de surveniri.
Se impune insa acum si concepem aceasti suruenire fundamentald
in chip unitar si, pornind de la ea ca survenire a fturirii de lume, sa determinam
simultan in chip direct si intr-o manieri pozitivS. esenttt lumii.
A intelege si a concepe aceasta esenti nu inseamni insi a discuta ceva ce
se a{la in fata noastri-, nici a analiza in chip exhaustiv ceva dinainte dat,
la care oricine poate ajunge oricind, chiar daci este insuficient pregatit;
Ia fel de putin ne poate ajuta aici o profunzime neobisnuiti a reflectiei
sau ceva de felul unei intuitii. in fond, aceste doua abordari sunt identice
si la oricare dintre ele am apela nu vom afla niciodati. ce este lumea, de
[510] vreme ce esenta sa rezidi in ceea ce am numit dominayie a lumii lWahen
der Weh), dominagie care este mai originari decAt orice fiingare ce ni se
impune prin prezenta sa. AtAt degteptarea dispozigiei afective fundamentale,
asupra cireia am insistat in prima parte a prelegerii, cit si intoarcerea
de la structura l"6yoq-ului la acea survenire fundamentali servesc ambele
aceluiasi scop, pregitind, mai precis spus, abordarea suruenirii domiruayiei
specifce lwmii. Acest demers filozofic deopotrivi ascendent si descendent
al omului inspre Dasein-ul si.u nu poate fi decit pregS.tit, insa niciodati
inflptuit. Desteptarea este o sarcina a fiecirui om in parte gi nu este ceva
care tine doar de vointa sa bine intentionata, nici micar de priceperea sa,
ci de destinul slu, de ceea i se intd.mpli sau nu. Tot ce este intd,mplator
ni se intimpli insi numai daca am asteptat si ni se intAmple, daca suntem