Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

164
(]EA DE-A DOUA t.ORMA A PLICl'ISELII
oare chiar eu insumi caLLZapropriei mele plictiseli? imi amintesc insa foarte
[166] clar nu doar ci n-a fost nimic plictisitor, ci ca nu am fost deloc, nici un
moment, preocupat de mine insumi, intr-o reflecgie meditativi asupra
mea, iar acest lucru ar fi fost o condigie necesari pentru a ma plictisi de
mine insumi. Am fost, dimpotriva, mereu cu mintea la ce {bceam, prezent
in conversagie gi in restul timpului. insa n-am sPus ci m-ag fi plictisit cu
mine insumi, ci cl. m-am plictisit in acea imprejurare. Nu cumva ideea
aceasta ci m-ag fi plictisit, de fapt, in seara aceea - idee la care am ajuns
ulterior - este in totalitate o iluzie nS.scuta din nemulgumirea ci, privind
retrospectiv, mi-am sacrificat si am pierdut seara Pentru acea vizita? Nu.
Este foarte limpede ci. ne-am plictisit, desi totul a fost aga phcut. Sau poate
ci tocmai acest caracter plicut al serii ne-a {lcut si ne plictisiml
insa poate ci, vorbind astfel, nu facem altceva decAt sijudecam gresit.
Oare nu este aceasta, in cele din urmi., o atitudine pe care nu o poate avea
decAt un om de-a dreptul blazat, cineva care este obignuit si priveasci de
la bun inceput totul in aceasti lumini, fiind in mod fundamental plictisit
de tot gi de toate? Cineva care, fiind in acest chip specific plictisit de
tot gi de toate, nu poate fi mulEumit de nimic si respinge orice? Dar noi
nu intrebim acum daci faptul ci ne-am plictisit are sau nu un temei, nici
daci aceastl plictiseali despre care e vorba aici isi are, in fapt, originea gi
cauza intr-o lslazare dezgustati sau in orice altceva. Pe noi nu ne intereseazi
si stim decAt ce apartine, la propriu, faptului de a te f plictisit in
cadrul acelei uizite, pe care l-am descris mai devreme, si ne mai intereseazi
cum se deosebepte aceasti formi de a te plictisi intr-o anumitl imprejurare
de cea dintii forma a plictiselii, descrisi mai devreme prin expresia ,,a fi
plictisit de ceYa".
E nevoie si interpretim acum in sine si prin sine aceasta a doua forma
de plictiseala, pentru a ne familiariza astfel si mai mult cu .". itt cadrul
acesrei interpretari este insi important sa ginem seama de frul conducator
al demersului nostru, pe care l-am stabilit intr-un chip general gi potrivit
ciruia nu cercetim plictiseala in sine, desprinsa de orice, ci o avem in
Ii67] vedere mereq in cadrul unui mod de a-1i omori timpul corespunzitor
acesrei plictiseli, prin care plictiseala in cauzi este de fiecare data inliturati
sau reprimati.
Si aruncim o privire - fiecare pentru sine - asupra situagiei evocate, ce
descrie faptul de a te plictisi intr-o anumita imprejurare. Detaliile situagiei
pot fi diferite. Vom lua, ca punct comun de plecare, seara vizitei descrise