Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

286
CLARIFICAREA ESENTEI INDIGENTEI DE LUME
toate acestea, el urci treptele impreuni cu noi. Se hraneste laolalti cu
noi - nu chiar, pentru ci noi nu ne hranim. MinAnci laolalti cu noi - nu
chiar, pentru ci el nu minAncl Dar, totusi, impreuna cu noil O insotire,
un fapt de a te pune in locul - si nu chiar.
Daca insi din perspectiva omului este posibili o transpunere originari
in sfera animalului, asta inseamna ca gi animalul are lumea lui. Sau este
prea mult si spunem aga ceva? Oare tocmai acest ,,prea mult" este mereu
gresit inteles? $i daci da, de ce? Posibilitatea de a ne pune in locul animalului
poate tine de esenta omului, insa acest lucru nu trebuie si. insemne
ca ne transpunem intr-o lume a animalului si ci. animalul are, in genere,
o lume. Iar acum intrebarea devine si mai precisi: unde ne transpunem
atunci cAnd ne punem in locul animalului? Cu cine ne insotim gi ce inseamni
ci ne ,,insotim"? Ce forma de insogire este aceasta? Din perspectiva
animalului, ne putem intreba: care este acel lucru specific lui care permite
si soliciti omului si se puni in locui siu, dar care in acelasi timp refuzi
totusi omului o insotire cu animalul? Ce este aceast| putinld de a acorda
posibilitatea transpunerii si aceasta necesitate de a refuza insolirea, ambele
specifice animalului? Ce este ace$ fdpt de a auea, gi totugi de a nu auea?
[309] Numai atunci cAnd intr-un fel sau altul este posibil un fapt de a avea si
putinta de a avea si de a acorda, numai atunci existi si posibilitatea de a
nu ayea si de a refuza. Ceea ce am exprimat pAni acum intr-o manieri. cu
totul formali, spunind cb. in cazul animalului avem de-a face, intr-un
anumit sens, cu un ,,a avea", gi totugi de a nu avea lume, se vadegte acum
a fi o putinti de a acorda, ba chiar o putinta esentiala de a acorda posibilitatea
transpunerii, care este insi dublati de o necesitate de a refuza insotirea.
Numai acolo unde existi un fapt de a avea, numai acolo existS. si un
fapt de a nu avea. Iar faptul de a nu avea in chiar faptul de a putea avea
este tocmaipriuatiunea, indigenya.Agadar, posibilitatea omului de a se pune
in locul animalului, care nu este totugi o insotire a lui, iqi are temeiul in
esenla animalului, esenla pe care am incercat sa o surprindem prin teza
despre indigenta de lume a animalului. in concluzie, animalului ii este
caracteristica o sferi care ne da posibilitatea de a ne pune in locul siu in
asa misuri incAt omul - ciruia ii apartine, potrivit Dasein-ulti siu, faptul
de a fi transpus - s-a pus deja, intr-un anumit sens, in locul animalului.
Animalului ii este caracteristica o sfera care ne di posibilitatea de a ne pune
in locul siu ori, mai exact, animalul este el insusi aceasta sferi care ne reftzi.,
in acelasi timp, insotirea cu el. Animalul are o sferi ce permite posibilita-