Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

442
EXPUNEREA PROBLEMEI LUMII
in chip intrinsec una de alta. Trebuie sa ne intrebim, asadar, cum este
posibili aceasti ambiguitate a copulei si care este temeiul unititii acestei
diversitigi de semnificatii. Ne amintim ca ambiguitatea aceasta ne-a devenit
cunoscuta, intr-un chip cu totul general, ca esenli pozitivi a copulei,
care se exprimi in primi instanti in acea indistincgie si universalitate
ce dau nastere diferitelor teorii unilaterale asupra )'6yoq-ului. Chiar gi
Aristotel, care n-a vizut aceastl ambiguitate a copulei, a inteles-o pornind
de la o orlvOeorq. Momentele structurale ale )'oyog-ului: rutdpuorg 9i
un6qootg, o),n06q si yefi8og - a caror discutare a precedat analiza propriu-zisi
a ),61oq-ului -
sunt intelese, la rAndul lor, pornind de la o
oriv0eoq gi o Srutpeotg. Spuneam mai devreme ci aceasta ofvOeorq subiacenta
)"6yog-ului este, probabil, acea relagie in care se intemeiazi acel lucru
l49ll ce face obiectul cercetarii noastre: ,,ca"-ul si structura de ,,ca". insa daci
Aristotel consideri ci fiinta sau copula - privita in ambiguitatea sa - igi
au temeiul intr-o ofv0eorq, apare posibilitatea cafinpa si,,ca"-ul sd aiba
o radacind comund. Acest lucru este deja semnalat de faptul ci, in cadrul
indicirii formale a conceptului de lume ca stare de manifestare a fiintarii
ca atare in intregul ei, laolalti. cu sesizarea fiingirii insegi, facem uz de acest
,,ca" intr-un sens privilegiat. Poate ca tocmai relatia in care i;i are radacinile
acest ,,ca" si structura de ,,ca" este cea care face cu putinla ca fiinta si
ajungi" in raza privirii, asa incAt structura de ,,ca" gi fiinga se afli. cumva
in corelagie. Evident ci nu putem vedea daci lucrurile stau intr-adevir
aga decAt daci, in urma interpret5.rii de mai sus a ),6yoq-ului, ingelegem in
acelagi timp ca acesta nu este ceva de sine stitator, ci este la rAndu-i intemeiat
in ceva mai originar. Nu vom putea insi gisi aceasti esenta originara
a ),6yog-ului daca vom incerca si o descoperim pornind de la una
sau alta dintre formele sale, ci numai daci vom cuprinde in raza privirii
intreaga structuri a esengei ),6yog-ului gi numai daci vom investiga dimensiunea
originii sale, adica acea dimensiune care il face pe acesta cu
putingi potrivit posibilitigii sale intrinseci. Tocmai de aceea nu ne putem
servi in chip preeminent de exemplul enuntului afirmativ adevirat pe post
de punct de poinire al acestei investigatii privitoare la originea esentei
).6yog-ului sau anenuntului, a;a cum se intAmpli de obicei; nu ne putem
servi insi nici de celelalte forme ale enuntului. Se impune, mai curAnd,
sa vedem ci esenga mai profunda a )"6yog-ului rezidi tocmai in aceasti
putingi a sa de a fi ,,sau-sau", sau adevirat, sau fals, de a lua atAt forma
atribuirii, cAt si forma negarii. Nu avem certitudinea de a putea descoperi