Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

360
D EZVO Lf'AREA T EZEI D I RECTOARE
S 63. Formularea unui argument impotriua tezei priuitoare
lafaptulde a nu auea lume propriu animalului, inyeles
ca priuare ;i indigen1a. Respingerea acestui argument
lJnitatea dintre faptul de a avea 9i de a nu avea lume, despre care am
vorbit la inceput, a fost sesizati acum intr-un chip mai adecvat, prin raport
cu esenla animalitatii. $i totugi, chiar acum se ridicl cea mai radicala obiecqie
faqi de teza noastri potrivit careia animalul este indigent de lume. Noi
ingine sunrem datori si formulam urmitorul argument impotriva acestei
teze: este adevirat ca in cazul animalului, spre deosebire de om, avem de-a
face cu un fapt de a nu avea lume. Este de asemenea adevirat ca acest fapt
de a nu avea lume prorpiu animalului e in mod fundamental diferit de cel
al pietrei. insa este oare acest fapt de a nu avea lume al animalului o priuare
de lume, un fapt de af in chip esenlial indigent de lume? Cici animalul
ar putea fi privat de lume numai dacd ar avea stiinga, cel putin, de ea. insa
tocmai acest lucru ii este refitzat animalului - 9i trebuie sa-i fie refuzat cu
atAt mai mult cu cAt, in prima instanti gi cel mai adesea, insugi omul - care
este potrivit esengei sale fhuritor de lume - nu stie propriu-zis nimic de ea.
Oricum ar sta lucrurile in aceasta privinti., daca lumea este in chip esential
inchisa animalului, atunci putem intr-adevar vorbi despre un fapt de a nu
13931 avealume, insi nu-l putem nicicAnd intelege in sensul unei privari de lume.
Teza referitoare la indigenta de lume a animalului merge, de aceea, prea
departe. Dac5. vrem totusi si suslinem in continuare - gi pe buni dreptate -
aceasta rezi, arunci caracterizarea animalitlgii prin intermediul conceptului
indigentei de lume nu poate fi una genuini, nu-si poate avea originea in
animalitatea insigi gi nu poate ramAne in granilele ei: indigenta de lume
caracterizeazi animalul numai prin comparatie cu omul. Din perspectivi
umani, animalul este intr-adevir indigent de lume, insi fiinta animala nu
este, in sine, o privare de lume. Spus intr-un mod mai clar 9i mai cuprinzator,
dacb,privarea de lume - intr-una sau alta dintre ipostazele sale - este
o forma de suferinti, iar indigenga si privarea de lume tin de fiinla animalului,
atunci intreaga lume animali gi intregul domeniu al vietii in genere
sunt strabatute, de'la un capit la altul, de suferinti. Biologia nu stie absolut
nimic de acest lucru. A-ti imagina asdel de lucruri este, poate, un privilegiu
al poetilor. ,,Acest lucru nu are nimic de-a face cu stiinga." itt "..tt
caz, teza despre indigen;a de lume a animalului nu este o interpretare care
si dea seami de esenga animalitatii, ci doar o ilustrare metaforica. Iar daci