Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

4)O
EXPUNEREA PROBLEMEI LUMI]
originari.. Mai trebuie insi tinut seama 9i de faptul ci acel lucru la care
[507] Aristotel reduce ],6yog-ul - orivgeorq care este in acelasi timp qi 6toipeorq -
nu trebuie s5" treaci" sub nici o formi ca ceva de la sine inreles, in ciuda
caracterului sau formal. Daci" aceasti clarificare a originii intregii srrucruri
a esentei )"6yoq-ul este indrepti.titi", atunci trebuie si putem clarifica, pornind
de la ea, cum este posibil ceva de felul acestei orivOeorq-broipeorg si ce
trebuie sa intelegem, de fapt, prin acest dublet de concepte.
Am spus apoi ci ceea ce Aristotel considera a fi temeiul posibilitagii
pentru l"6yoq onoqu,vrrrc6q - ofv0eorg-bro,ipeorq -
esre o relatie si o raportare
relationala din care iau nastere acel ,,ca" si structura de ,,ca". Daci.
lucrurile stau intr-adevir asa si daca ceea ce Aristotel sesizeazl.intr-un chip
nedeterminat si neclar ca ofvOeorg-6roipeorq tine de structura corelativi
complexa a acelei surveniri fundamentale pe care am caracterizat-o ca
situare opozitiva fagr de ceea ce obliga, ca o constituire a unui intreg si ca
dezviluire a fiintei fiintirii, atunci aceasti. structuri corelativa trebuie si
fie locul din care ia nastere structura de ,,ca". insa, daca acest ,,ca" este un
moment structural a ceea ce numim lume - lumea ca stare de manifestare
a fiintirii ca atare in intregul ei -, atunci discutarea acestei surveniri fundamentale
(intreite) ne-a condus la acea suryenire in care are loc ceea ce
am numit /hurire de lume. Acest lucru este cu atAt mai posibil, cu cAr
structurii lumii ii apartine, potrivit analizei noastre formale, acel ,,in intregul...",
care tine in mod evident de alcituirea intregului si este fhurit
in cadrul siu.
S Zq. Faurirea de lume ca suruenire fundamentala tn D a s e i n.
Esenla lumii ca exercitare a dominaliei sale
Ne apropiem astfel de interpretarea directi si nemijlocita a fenomenului
lumii, urmAnd mai intAi firul conducator al caracterizfuii sale, pus
in evidenta de analiza formala anterioari.: lumea ca stare de manifestare
a fiinti.rii ca ataretn intregul ei. Daca privim in chip nemijlocit aceasri.
[508] determinatie a luririi, vedem ca, in primi" instanta, nu se spune absolut
nimic despre enunt sau despre ),6yog. De ce am discutat atunci aceste
chestiuni? A fost oare demersul nostru numai un drum ocolitor? itrtr-.ttt
anumit sens a fost, insi a fost unul dintre acele drumuri ocolitoare prin
care orice frlozofare se misci in jurul acelui lucru pe care il pune sub