Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

318
CLARIFICAREA ESENTEI INDIGENTEI DE LUME
vreme cat ne pot spune ceva desPre ceea ce numesc. Ce-i drept' orice
nume am folosi pentru a desemna aceste fenomene, oricare ar fi terminologia
la care am apela, ea rimAne, intr-un anumit sens, arbitrarl. insa daci
terminologia pe care am ales-o in fiecare caz este sau nu adecuata, asta nu
1345) poate fi hotirAt decit din perspectiva lucrurilor pe care le avem in vedere
printr-un rermen sau altul. De cele mai multe ori, aceasti" arbitrarietate
dispare imediat daci prin terminologia respectivi. este avuti in vedere o
anumiti int€rpretare concreti, daci ea oferi in sine punctul de plecare ;i
firul rogu al unei astfel de conceptii concrete asupra lucrurilor avute in
vedere. De aceea este oricAnd posibil sa existe dispute asupra terminologiei
in cadrul unei limbi vii, insi nu gi dispute asupra caracterului adecvat al
termenilor, atAta timp cAt recurgem la conEinutul concret pe care acesti
termeni il au in vedere. Nu este deloc greu de inteles cI ceea ce este hotiritor
in privinta fiintei specifice a animalului ne va scapa mereu, atata
vreme cXt vom privi vAnitoarea, apucatul unui lucru sau vazul cape niste
simple procese, ingelese ca o serie de evenimente.
Atunci cAnd observam ca piatra se incilzeste la soare, cafrunza tremuri
in vint, ca rAma fuge de cArti;i sau ca un cAine incearca si prinda o musci,
putem spune, intr-adevir, ca in toate aceste cazuri avem de-a face cu
procese, cu o serie de evenimente aflate in desfhsurare, cu o succesiune de
etape ale acestor dinamici. insa constati.m imediat ci aceastl perspectivi
asupra iucrurilor rateaza ceea ce este fundamental in cazul animalelor:
caracterul specific al miscirii rAmei, faptul ci ea fuge incercAnd sa scape,
sau caracterul specific ai miscirii cArtitei, faptul ci aceasta o urmireste pe
cea dintai. Nu vom putea explica acesre doui misciri - fuga si urmirirea -
prin nici o ecuatie mecanici sau matematica, oricAt de complicati, ar fr ea.
Se manifesti aici o formi primordiali a miscirii: rAma care fuge, incercind
si scape, nu apare pur gi simplu intr-o anumiti secventi de mi;ciri care
pornesc de la cirtit5., ci eafuge de ea. Ajci nu avem de-a face cu un simplu
eveniment, ci rAma care fuge se comportd in acest fel, fugind, cumva Prin
rapott la cirtt,tl.; iar aceasta se comporta, la rAndu-i, prin raport la rb'ml,
urmirind-o. De aceea numim vhzul, auzul etc., dar 9i hranirea sau inmulgirea,
comporambnte, moduri de a se czmPorta ale animalului. O piatra nu
se poate comporta in acest fel. insi un om se Poate comPorta - fie ci se
in acest sens
propriu - poate fi caracterizat astfel numai pentru ci este o raportare,
numai pentru ci felul specific de a fi al omului este cu totul diferit qi nu
[346] comporti frumos sau urit. Dar comportamentul nostru -