Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

452 EXPUNEREA PROBLEMEI LUMII
servegte drept temei sau, altfel spus, ce este acel lucru pe care l-am numit
,,deschidere prelogici a omului fagi de fiintare".
inainte de a cerceta mai departe cel de-al doilea moment constitutiv al
dimensiunii originare a enungului, si facem un rezumat al celor spuse
pAni acum in privinga ei. Cercetarea noastri avizatstructura fundamentali
a l,6yoq-ului sub aspectul posibilitatii sale intrinseci; ne-am intrebat care
este originea l"6yoq-ului ca l"6yog. Pentru a rispunde la aceasti. intrebare
a fost nevoie si. ne intoarcem Ia dimensiunea sa originari. Aici am descoperit
mai multe lucruri care, privite laolalta, in unitatea lor, constituie
adevaratul temei de posibilitate al l,6yoq-ului si care ne-au condus in acelasi
timp inapoi c5"tre ceea ce am numit fhurire de lume. Primul lucru pe
care am reugit sa-l vedem urmind aceasti cale este faptul ci l"6yog-ul are
caracter de indicare, ceea ce inseamni ci felul in care acesta face manifest
nu este un fapt de a face manifest in chip primordial si originar, in sensul
ci o judecati sau un enunt ar putea de fiecare data face accesibil prin sine
acel lucru pe care il vizeazb,. Dimpotriva, orice l"6yog poate indica, adici
explicita, numai ceea ce este deja manifest in chip pre logir. Mai mult decAt
atat, pentru ca l,6yog-ul si poati satisface aceasti functie fundamentali a
indicarii, pentru a putea fi indicativ lauftueisend], el trebuie sa aiba posibilitatea
de a se adecva la ceea ce indici, sau de a rata, prin indicarea pe
care o face, adecvarea. Cici 1,6yog-ului ii revine ;i posibilitatea de a fi fals.
Agadar, l,6yoq-ul are nevoie din capul locul de ceva care si-i dea o misuri
- cu care si se poati misura orice adecvare sau inadecvare. Existi agadar o
raportare care tinde deja in directia a ceea ce este vizat prin enun!, iar asta
inainte de orice raportare de ordinul enuntului, o raportare care are caracterul
situirii opozitive faga de ceea ce are caracter obligativ si pornind
t5031 de la care sunt posibile adecvarea si inadecvarea, adaequaria in sensul siu
ultim. Cel dintki moment care sta la temeiul l"6yog-ul este aceasta situare
opozitivi fagi de ceea ce obligi. CAt prive;te cel de-al doilea moment, am
incercat sa-l punem in lumina prin analiza concreti a unui exemplu de
enunt bine determinat: ,,tabla este afezati nepotrivit". it-ttt-o priml instanli
am oferit in niod intengionat o importanti deosebiti" acelui lucru
care esre vizat de catre proprietatea in cauz| si am incercat si stabilim
precis despre ce este vorba in cazul lui, aritAnd ci ceea ce atribuim tablei
in acest exemplu nu este numai o proprietate care-i revine daci este considerata
relativ la noi, cei care o observim, ci aceasti proprietate este prin
excelengi obiectiva, adici o proprietate care revine ca atare acestui obiect