Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

420 EXPUNEREA PROBLEMEI LUMI]
f) Caracterizarc rccaprtulativi a esentei
enun;ului simplu gi determinarea pirgilor sale
componente (6vopo, pnpo)
Aristotel rezumi determinayia esenlittld a enunyului simplu in felul urmitor:
€otr 6d 11 pw unlfr uru6qavo'rq rpcovr'1 oqpovtrrcrl nepi tot ei undpXei
11I pI undplei, rbg oi p6vor 8rllprptort: prin urmare, enungul simplu este
o emisie vocali care are o semnificalie, care enungl ceva vizAnd ceva, prin
aceea ci. se rapofteaza la simpla pfezenli sau absengi a ceva, 9i face acest
lucru separA.rd, i.t fiecare caz, timPurile verbale - adica prezentul, trecutul
sau viitorul gramatical.
Nu putem ingelege ce spune Aristotel despre pdryile componente disrincte
a1e l.6yoq-ului decAt din perspectiva acestei structuri unitare a lui
l"6yoq dnorpuvtm6q. Caracterizarea acestor pirgi componente a trecut apoi
in sfera logicii si a gramaticii. Pargile componente ale enuntului sunt - aga
cum obignuim sa spunem - subiectul si predicatul. In primi instangi,
Aristotel prezinti.lucrurile altfel, vorbind despre 6vopu;i pfrpo. criteriul
in funcgie de care cele doua pot fi deosebite in fiecare caz este timpul. Mai
precis, in cazul unuia dintre rermeni (pnps) faptul de a fi situat in timp
line in chip implicit - dar totugi in mod esenlial - de semnificalia sa; in
1465) cazulceluilalt (6vopu) nu apare o astfel de semnificalie implicita.'Ovopu
inseamni,,cuyAntul", ,,numele", ceea ce di nume unui lucru. Noi il numim
substantiv'r-, degi aceasta exprimare poate fi gresit5., de vreme ce 9i un
verb poate asuma functia unui substantiv. Insi ce este un 6votrro,, un nume
sau, mai bine spus, un cuvAnt care pur si simplu numeste ceva? "Ovopo
trrdv ofrv dod qcovrl orlpcvttrq ratd ouvOrlrqv tiveu lpovou, fiq pa6dv
p6poq eoti orlpovlrcdv rcelopropdvov2: numirea este ins|. o emisie vocala
ce are o semnificatie pe temeiul acordului, lari ca timpul si fie vizat ca
atare prin numire. Ea este in acelagi timp o qcovrl or1puvtrrcr1, o totalitate
de sunete dintre care nici unul nu inseamni nimic daci este luat in parte.
Aristotel ilustreazi aceasti caracteristici apelind la numele grecesc
Kallippos, in germani Schi;npferd (,,cal frumos")' Silabele individuale si
pirgile intregului cuvint nu inseamni nimic in acest context daci, sunt
luate in sine, pengu ci numele, ca unitate, are in sine o semnificagie unitari,
si anume omiil care este vizat de acest nume, in vreme ce K01,oq ififioq
I.Ibidem, cap.5,17 a22 gi urm.
'r- in germani Haupnuort. Redat in mod curent prin ,,substantiv", acest termen are
sensul literal de ,,cuvint principal", sens la care Heidegger face referire in acest pasaj.
2. Ibidem, cap. 2, 16 a 19 si urm.