Martin Heidegger - Conceptele fundamentale ale metafizicii

470
EXPUNEREA PROBLEMEI LUMII
Aceasti. ultimi interogatie face intr-un chip aparte uz de distinctia dintre
fiinta si fiinrare, laria tine cont de fiintare, ci de fiinti. insi, cu toate
acestea, cum stau lucrurile in privinta acestei distincpii in sine? Este ea o
problemi pentru cunoasterea ontologica, pentru cea ontici, sau pentru
nici una dintre ele, de vreme ce ambele sunt intemeiate in ea? Prin distinctia
clara intre ontic si ontologic - intre adevir ontic si adevir ontologic -
am surprins, intr-adevar, ceea ce este diferit, insa n-am surprins diferenta
insasi. intrebarea privitoare la aceasti diferenti devine cu arat mai arzitoare
in momentul cAnd constatS.m ci. aceasti. distinctie nu ia nastere ulrerior,
prin actul de a distinge intre doui lucruri diferite, ci tine de fiecare dati de
survenirea fundamentala la nivelul careia se misci Dasein-ul ca atare.
S 76. Proiectul ca structurd primordiala proprie suruenirii
fundamentale a jhuririi de lume, caracterizata de cele trei
mzmente ale sale. Dominatia lumii ca dominayie a finlarii
in intregul ei, tn cadrulproiecyiei de lume care permite
exercitarea acestei dominatii
1524) Distinctia dintre fiinta si fiintare, pe care am examinat-o in caracterul
siu enigmatic in cele noui puncte trecute in revista mai devreme, este
indicati in cele din urma numai in chip premergator, arAta timp cAt vorbim
despre o ,,distinctie" si o ,,diferenti", care nu sunt, desigur, decAt
nume formale care se potrivesc, la fel ca si cel de ,,relatie", in orice context
si care tocmai de aceea nu prezinti nici un pericol, insi nici nu ne spun
ceva nou. Caci stim din discutiile noastre anterioare despre analiza formali
(cf mai sus cele spuse despre ,,ca" si ,,relatie") ca intelegerea comuni
consideri c5. nedeterminarea acestor termeni se referi. la un raport care
este simplu-prezent, alituri de alte lucruri simplu-prezente. Asa se intimpli
9i in acest caz: ,,diferenta ontologici." esre conceplrta exacr la fel, ca
fiind simplu-prezent|. insi acest lucru s-a dovedit deja a fi imposibil. Am
vizut, cd. aceasti distinctie nu este niciodata simplu-prezenta, ci c5. ceea ce
are ea in vederb suruine. S-a vidit insi in acelasi timp necesirarea rransformarii
perspectivei noastre interogative, transformare ce reclami imersiunea
noastri in aceasta survenire fundamentala. Noi ne-am familiarizat
cu aceast;" survenire fundamentali prin intoarcerea la dimensiunea originari
a ),6yog-ului. Aceasta survenire fundamentala nu se raporteaza in