Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

6. GHEŢARII ŞI RELIEFUL CREAT DE ACEŞTIA
Probleme:
• Caracteristici morfogenetice.
• Tipuri de gheţari montani, de calotă; perioade glaciare în istoria Pământului.
• Procese
şi forme de relief glaciar.
6.1.
Caracteristici
Gheţarii reprezintă
volume de gheaţă însemnate aflate la latitudini
mari (polare)
sau în munţi la altitudini ridicate, acolo unde temperaturile pozitive se
produc rar şi nu determină topirea lor, iar precipitaţiile dominant solide le asigură
creşterea masei.
În general
desfăşurarea lor este condiţionată de limita zăpezilor veşnice, adică
de acea valoare de latitudine sau de înălţime dincolo de care zăpada se păstrează
multianual, ea transformându-se în timp în gheaţă. Dar, o serie de condiţii locale sau
regionale pot face ca masa de gheaţă pe anumite direcţii să coboare sub această
valoare (la gheţarii cu volume însemnate de gheaţă rezultate dintr-un aport însemnat
de precipitaţii) sau să se afle cu mult deasupra poziţiei acestei limite (relief cu pante
foarte mari care nu permit acumularea zăpezii sau regiuni cu precipitaţii reduse).
Gheţarii se întâlnesc frecvent la latitudini mai mari de 60 ugă
tât gheţarii care se întind pe suprafaţa uscatului
b for
i dinamica gheţarilor de pe uscat.
G ea în timp a zăpezii care
persi
0 , la care se ada
petece pe unele creste alpine dezvoltate în zonele temperate şi în zona caldă (ex. în
Anzi, Kenya etc.). Spre exemplu, în zona ecuatorială limita altitudinală se află între
4600 şi 5000 m, la tropice depăşeşte 5000 m, în zonele temperate se află la 3000 m (în
cea nordică) şi 1500 (în cea sudică), la Cercul polar în jur de 1000 m de unde scade
treptat la 500 m. Diversele estimări privind suprafaţa totală actuală acoperită de
gheţari variază între 14,5 şi 16,5 mil. km 2 ; frecvent este indicată valoarea de
15.861.766 km 2 . După V.M. Kotleakov, 1984, ei reprezintă în Antarctica: -13.979.000
km 2 , Arctica (calota şi gheţarii din insule); -2.044.250 km 2 , Europa -19.180 km 2 ,
Asia; -118.355 km 2 , America de Nord; - 123.700 km 2 , America de Sud 32.300 km 2 ,
Africa şi Oceania 845 km 2 (fig 30).
În aceste valori sunt incluşi a
su mă de platoşe întinse (calote glaciare) sau gheţari montani, dar şi masa de
gheaţă care se formează din apa mărilor situate la latitudini foarte mari (ex. packul
arctic, banchiza antarctică etc.). Relieful glaciar este legat însă numai de acţiunea
celor aflaţi pe uscat.
6.2. Geneza ş
heţarii rezultă prin acumularea şi transformar
stă de la un an la altul pe suprafeţe slab înclinate sau în depresiuni cu dimensiuni
variabile. Căderile anuale de zăpadă formează un strat cu grosime variabilă. La
început este o zăpadă pufoasă cu mult aer între cristalele de zăpadă. Cu timpul datorită
propriei greutăţi şi a unor topiri parţiale stratul de zăpadă suferă transformări care se
concretizează în tasări însoţite de micşorarea până la eliminare a golurilor cu aer şi în
modificarea formei cristalelor. Ca urmare, în primii ani stratul are înfăţişarea unei
mase neomogene cu porţiuni de zăpadă parţial transformată care se asociază cu gheaţă
spongioasă (cu bule de aer), raportul dintre acestea modificându-se în favoarea gheţii
de la suprafaţă către bază. De la an la an, sub presiunea exercitată de acumulările de
zăpadă tot mai noi, în stratele de dedesubt se produce transformarea gheţii spongioase
(névé) în gheaţă lipsită de aer, dar care datorită plasticităţii se deplasează.
100