Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

PARTEA II
GEOMORFOLOGIA GENETICĂ
GEOMORFOLOGIE TECTONO STRUCTURALĂ GLOBALĂ
Probleme:
Pământul – raportare în timp şi spaţiu.
Reliefosfera, limite şi componente principale.
1. Pământul – raportare în timp şi spaţiu.
Planeta luată ca o unitate distinctă are o anumită formă şi dimensiuni. Totodată
ca rezultat al evoluţiei şi-a dobândit din structurarea materiei mai multe învelişuri
(solide, lichide, gazoase etc.) care au o anumită desfăşurare şi care definesc locul pe
care-l are Terra în sistemul solar. Ele sunt studiate de diverse ştiinţe între care şi
Geografia al cărui obiect de studiu este mediul geografic global sau învelişul
geografic. La rândul lui mediul geografic global este format din şase subînvelişuri
aflate în strânsă interdependenţă, baza lui fiind relieful terestru. Deci, dintr-un început
ies în evidenţă două laturi principale – planeta ca formă distinctă în Sistemul solar şi
relieful ce se constituie într-un subînveliş solid. În unele lucrări (tratate, cursuri
universitare) de Geomorfologie generală ele sunt abordate într-o secţiune distinctă
numită Geomorfologie planetară ce cuprinde date astronomice, geologice, geofizice.
În acest sens forma generală a Pământului este un rezultat al unei evoluţii de 4,5
milioane de ani la fel ca şi a celorlalte planete din Sistemul solar. Ea este definită de
măsurătorile la nivelul modelului de tip elipsoid, adică o sferă uşor turtită care a
rezultat prin acţiunea factorilor cosmici şi tereştri.
Factorii cosmici au avut o pondere însemnată în prima jumătate a evoluţiei
Pământului şi se referă la concentrarea datorită mai ales gravitaţiei a unei părţi din
materia cosmică din spaţiul Sistemului solar şi realizarea protoplanetei, şi apoi la
bombardamentul cu asteroizi şi meteoriţi care au determinat pe de-o parte acumulări
însemnate de materie, iar pe de altă parte au impus temperaturi ce au asigurat
transformarea materiei solide într-o topitură generalizată. În această fază a evoluţiei,
care s-a realizat în primele trei miliarde de ani, s-au înfăptuit trei caracteristici majore
- forma Pământului, o sferă turtită datorită mişcării de rotaţie, structurarea materiei
prin concentrarea treptată a elementelor grele în nucleu şi a celor uşoare spre exterior
însoţită de detaşarea geosferelor interne (nucleu, manta, scoarţă) separate de zone de
discontinuitate (Guttemberg-Wieckert şi Mohorovičič) iar în final dezvoltarea
curenţilor de convenţie în partea superioară a mantalei (astenosferă) care vor contribui
esenţial la realizarea reliefului major terestru.
Factorii endogeni se afirmă în cea de a doua parte a evoluţiei (1,5 miliarde de
ani) când se trece de la o scoarţă subţire şi labilă la una din ce în ce mai groasă care la
exterior va căpăta o configuraţie din ce în ce mai complexă. Ea va constitui la început
un relief primar cu largi depresiuni tectonice şi sisteme de munţi născuţi atât prin
orogeneză cât mai ales şi prin acumularea materiei bazaltice în lungul fracturilor care
străbăteau scoarţa (unele aveau caracter de rift). Multiplicarea treptată a sistemelor de
31