Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

umerii glaciari. Între microforme sunt striurile, rocile moutonate, pereţii abrupţi 8fig.
32).
- Circurile glaciare (căldări, kar) sunt excavaţii în care se acumulează zăpada
ce se transformă în gheaţă. Aceasta acţionând asupra ei o lărgeşte şi adânceşte. Ele se
pot situa la obârşia unor văi alpine sau în diferite nişe suspendate pe versanţii
circurilor mari sau deasupra unor pereţi abrupţi din lungul văilor. Ca urmare, există
circuri glaciare extinse, ce cuprind suprafeţe mari din bazinele de recepţie ale unor
văi şi care sunt rezultatul unei evoluţii de durată şi circuri mici cu caracter suspendat
în care volumul de gheaţă este redus.
În geneza circurilor se interferează mai mulţi factori - unii care au acţionat
anterior realizării gheţarului, iar alţii care s-au manifestat concomitent cu acesta.
În prima grupă se include eroziunea fluviatilă, torenţială exercitată în bazinul
superior al văilor la care se asociază îngheţ-dezgheţul şi nivaţia care au impus
retragerea versanţilor şi dezvoltarea la baza lor a unor poale de grohotiş. Prin acţiunea
acestora, obârşiile devin mai largi având sectoare cu pantă mai lină (rezultat al
retragerii versanţilor) mai ales în spatele (amonte) unor bare de roci dure ce au o
desfăşurare relativ perpendiculară pe direcţia văii.
În cea de a doua grupă se combină acţiunea gheţarului cu cea a proceselor
periglaciare (active pe versanţi deasupra gheţarului dar şi pe contactul acestuia cu
pereţii limitrofi. Gheţarul va exercita o eroziune activă asupra pereţilor ce-l înconjoară
dar şi asupra suprafeţei excavaţiei în care se află. Dacă în circ sunt roci cu rezistenţă
mai mică, aflate în faţa unei bare de roci dure, iar masa de gheaţă este groasă, atunci
exaraţia (eroziunea gheţii) va adânci şi lărgi excavaţia şi va dezvolta spre vale (aval de
circ) un prag (pe aliniamentul rocilor cu rezistenţă mare). Pe latura opusă pragului, la
contactul gheţarului cu versanţii se vor dezvolta crăpături adânci (rimaye) între aceştia
şi gheaţă datorate deplasării gheţii, dar şi topirii generate de căldura emisă de pereţi
circului. Frecvent aliniamentele fostelor rimaye apar la baza versanţilor circului sub
forma unor pante abrupte.
Diferenţele locale în alcătuirea petrografică sau în desfăşurarea stratelor
geologice determină variaţii în configuraţia generală a circurilor care pot fi simetrice,
asimetrice, cu un contur simplu sau ondulat etc.
În munţii înalţi (ex. Alpi, Carpaţi, Pirinei în Europa) în cuaternar s-au produs
câteva faze glaciare, iar rezultatul în multe masive este reflectat nu numai de
dimensiunile circurilor ci şi de existenţa mai multor generaţii care alcătuiesc forme
complexe cu excavaţii la altitudini deosebite (ex. în Alpi în afara generaţiei actuale de
circuri cu gheţari aflate la peste 3000 m există forme mai vechi la 2000-2500 m lipsite
de gheaţă).
După topirea gheţarilor în circuri, în spatele pragului sau a diferitelor mase de
grohotiş (vechi şi actual) prin acumularea apei rezultă lacuri numite în România, tăuri,
zănoage.
- Văile glaciare (troghuri) există doar la gheţari cu dimensiuni mari la care
gheaţa din circuri înaintează pe văile create anterior prin eroziune lineară. Aceasta
încărcată cu materiale provenite de pe versanţi sau din circ produce erodarea fundului
văilor şi a bazei versanţilor (fig. 32).
Profilul transversal al văii se va modifica în timp luând forma literei ''U''. La
văile glaciare mari profilul are o înfăţişare complexă fiind alcătuit din două-trei
deschideri cu aceasta alură (forma de „U”) la care în bază se adaugă cea de ''V''.
Primele sunt rezultatul pe de o parte a modelării realizată de limbile de gheaţă
aparţinând la două, trei faze sau stadii glaciare când volumul de gheaţă s-a micşorat
treptat, iar pe de altă parte acţiunii îngheţ-dezgheţului şi nivaţiei care a determinat
106