Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

GEOMORFOLOGIE SCULPTURALĂ
(EROZIVO-ACUMULATIVĂ)
Probleme
Definiţie şi diviziuni.
Meteorizarea şi acţiunea vieţuitoarelor; rezultatele acţiunii acestora.
Gravitaţia, procesele specifice şi rezultatele producerii lor.
Pluviodenudarea, şiroirea şi torenţialitatea.
Relieful creat de apele curgătoare.
Relieful creat de gheţari.
Crionivaţia şi rezultatele acţiunii ei.
Relieful creat de apa mării şi lacurilor.
Relieful eolian.
Relieful antropic.
Geomorfologia sculpturală constituie secţiunea cea mai largă a
Geomorfologiei, ea implicând mai ales, studiul agenţilor externi care acţionând asupra
reliefului creat de factorii interni impun o diversitate de forme de relief noi ce compun
fizionomia de detaliu a regiunilor de uscat dar şi pe o bună parte a platformelor
continentale. Studiul acestora solicită în fiecare situaţie, cunoaşterea agentului
generator (sursa energetică, mecanismul acţiunii agentului urmărit în timp şi spaţiu
prin regimul de manifestare al proceselor), caracteristicile morfografice şi
morfometrice ale formei rezultate, diverse consecinţe asupra componentelor mediului
geografic şi societăţii omeneşti. I se mai spune Geomorfologie erozivo-acumulativă
întrucât în marea majoritate a situaţiilor, formele de relief sunt rezultatul acţiunii
agenţilor prin procese de eroziune şi acumulare. Folosirea termenului de
Geomorfologie sculpturală pare să reflecte la prima vedere faptul că pe uscat
preponderent există forme de relief generate de eroziune (agentul smulge, secţionează
şi îndepărtează rocile din masa culmilor, versanţilor, din albia râului etc. generând o
fizionomie nouă), dar nu pot fi omise nici cele produse prin acumulări (câmpuri de
nisip, platourile cu loess, delte, câmpii etc.). Cele două denumiri nu se exclud ci se
completează, întrucât una implică raportarea la acţiunile principale ale agentului pe
când cealaltă la rezultat.
În cadrul geomorfologiei sculpturale cunoaşterea modului de acţiune a
agenţilor, dar analiza formelor rezultate a condus la individualizarea de domenii
ştiinţifice distincte axate pe agentul cu acţiune precumpănitoare (G. fluviatilă, G.
glaciară, G. marină şi litorală, G. eoliană etc.); pe caracteristicile dinamicei reliefului
(G. dinamică), pe reconstituirea evoluţiei reliefului (Paleogeomorfologie), pe raportul
dintre acţiunea agenţilor şi spaţiul umanizat (G. antropică) etc.
1. METEORIZAREA ŞI ACŢIUNEA VIEŢUITOARELOR.
Rocile de la partea superioară a scoarţei terestre intră în contact direct cu aerul,
apa din diferite tipuri de precipitaţii, vieţuitoarele (de la bacterii la plante şi animale
superioare) etc. Acestea exercită asupra lor acţiuni multiple izolate şi repetabile în
timp. Ca urmare rezultatele sunt mărunte şi nu sunt vizibile imediat ci la intervale
importante de timp. Totuşi producerea lor are o însemnătate deosebită întrucât ele nu
39