Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

modelarea s-au adaptat la particularităţile litologice. Pe ansamblu constituie un
sistem de văi şi interfluvii în reţea rectangulară pe care se înscriu numeroase forme
structurale cu dimensiuni mici.
3. Relieful dezvoltat pe structuri magmatice şi eruptive
Reliefurile dezvoltate pe materie consolidată cea provenită din topituri
provenite de la adâncimi diferite din scoarţa sau astenosferă constituie o categorie
aparte ce dezvoltă peisaje inedite. Repartiţia lor pe suprafaţa Pământului este legată de
sectoarele labile dezvoltate îndeosebi la contactele dintre plăci (rifturi, subducţii), în
lungul unor fracturi ce ajung la bazine magmatice din scoarţă sau în depresiunile
tectonice orogenetice. Evoluţia îndelungată a Pământului a fost însoţită permanent de
consolidări de materie topită care au condus la crearea pe de o parte în scoarţă a unor
structuri cu dimensiuni şi formă variate iar pe de alta la suprafaţa acesteia de aparate
şi platouri vulcanice, de lanţuri de munţi emerşi sau submerşi şi prin ele la extinderea
bazinelor oceanice ori a continentelor. Suprafeţele continentale vulcanice supuse
modelării au fost erodate diferenţiat în timp astfel încât relieful vulcanic a fost redus
la diverse forme-mărturii ale unor erupţii din diferite epoci. În aceeaşi măsură
erodarea profundă a masivelor muntoase (frecvent cristaline paleozoice sau
mezozoice) este însoţită de scoaterea la zi a diverselor structuri magmatice
consolidate în adânc şi care datorită rezistenţei mai mari la atacul agenţilor externi
ajung să se impună ca forme de relief pozitive.
Deci, dublul specific genetic al formelor de relief vulcanic (unele rezultate prin
acumulări suprapuse în timp de produse de erupţie şi altele derivate create de eroziune
în acestea sau prin scoaterea la zi a corpurilor magmatice din adânc) le impune cu o
categorie de relief structural distinctă. Se adaugă influenţa rocilor din care sunt
alcătuite, care prin proprietăţile fizice şi chimice influenţează specificul proceselor de
modelare urmat de impunerea anumitor forme de relief.
3.1. Magmatismul şi corpurile create în scoarţă. Relieful de eroziune
dezvoltat pe acesta.
Magmatismul constituie un ansamblu de procese care se realizează la diferite
adâncimi în scoarţă şi care conduc de la generarea de magmă (materie topită cu
temperaturi de la câteva sute de grade la peste 1000 grade) până la consolidarea ei în
loc sau pe diferite traiecte cu poziţie diferită în raport de bazinul de provenienţă.
Există un magmatism în zonele de rift dominat de acumulări – consolidări de magme
bazice (bazalte, ofiolite), un magmatism în zonele de subducţie şi în spaţiile
continentale cu acumulări – consolidări de magme acide (granite, riolite) sau neutre
(andezite).
- Corpuri magmatice rezultate prin solidificarea magmei în interiorul scoarţei
au dimensiuni şi forme variate. Între acestea se impun:
• batoliţii – sunt cele mai mari (zeci de kilometrii pătraţi) corpuri
rezultate din consolidarea magmei în regiunile de orogen; frecvent sunt alcătuite din
granite; granodiorite şi au formă generală de cupolă; din ei pornesc consolidări
tubulare cu dispoziţie radială. În ţara noastră batoliţii sunt masa cristalină a
M.Retezat;
• lacoliţii – sunt mase de topitură frecvent granitică consolidată la o
oarecare distanţă de bazinul magmatic de care de leagă printr-un canal de alimentare
frecvent cu desfăşurare verticală (fracturi). Au o formă specifică impusă de
consolidarea magmei între strate de unde baza relativ orizontală şi partea superioară
larg convexă. Are dimensiuni diferite, cei mai mari având diametre de câţiva
kilometri. În România au fost identificaţi în Munţii Măcinului;
163