Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

versanţilor fie în interior datorită circulaţiei apei în timpul verii la baza depozitului şi
printre elementele acestuia ceea ce duce la antrenarea elementelor fine şi la mărirea
volumului spaţiilor goale.
3.2.3. Creepul (reptaţia) - este un tip de deplasări extrem de lent care se
realizează la nivel de particulă, într-un depozit de versant alcătuit din elemente cu
dimensiuni foarte mici. Mai întâi procesul constă în mişcările fiecărei particule
determinată de producerea unor presiuni în depozit ca urmare a variaţiilor de
temperatură, îngheţ-dezgheţului, circulaţiei lente a apei, penetrării lui de către
rădăcinile plantelor şi de către animale. Ea constă într-o deplasare imperceptibilă spre
locul unde rezistenţa e mai mică şi în sensul pantei. Al doilea aspect se referă la
rezultatul însumării mobilităţii particulelor şi care indică o modificare a dispunerii lor
în depozit cu reflectare şi în structura acestuia. Evident acesta apare exteriorizat în
diverse situaţii din care două sunt uşor de constatat. Una se referă la asimetria
dispunerii materialelor în faţa şi în spatele unor arbori groşi cu rădăcini puternice. Pe
versanţii cu înclinări reduse creepul face ca în spatele trunchiului copacilor particulele
antrenate în deplasare din partea superioară a pantei să se îngrămădească (arborele
este un obstacol) pe când în faţă ele se vor îndepărta şi ca urmare, rădăcinile sunt
scoase la suprafaţă. Deseori procesul se asociază cu spălarea în suprafaţă. A doua
imagine relevantă este aceea a arbuştilor şi arborilor tineri aplecaţi în sensul pantei.
Ei au rădăcini scurte şi fixate doar în depozit. Ca urmare a faptului că mişcarea
particulelor este mai activă la suprafaţa acestuia, trunchiul este împins spre baza
pantei paralel cu alungirea rădăcinilor în acelaşi sens.
3.2.4. Coraziunea (deraziunea) - este un proces de deplasare lent în sensul
pantei atât a elementelor depozitului cât şi a capetelor stratelor de sub el.
Procesul este favorizat de anumite condiţii - strate heterogene ca alcătuire,
subţiri şi cu poziţie aproape de verticală, un depozit gros şi o pantă generală a
versantului de peste 20 0 .
Înfăptuirea fenomenului se produce în timp îndelungat prin însumarea mai
multor acţiuni simple (creep, alunecări superficiale) etc., dar sub controlul gravitaţiei.
Aceasta pe de-o parte impune deplasarea generală a materialelor în sensul pantei, iar
pe de alta exercită o presiune asupra capetelor stratelor prin greutatea depozitului de
deasupra la care se poate asocia greutatea altor materiale care se suprapun pe acesta
(ex. strat de zăpadă).
Ca urmare, capetele stratelor se vor „îndoi” în sensul pantei şi opus înclinării
iniţiale.
Încovoierea este însoţită de fragmentarea capetelor stratelor, bucăţile, cu
dimensiuni variabile, înşirându-se în prelungirea lor. În unele sectoare ale versantului,
unde deplasarea materialelor este mai rapidă (stimulată şi de o circulaţie activă a apei
subterane) se ajunge la individualizarea unor văiugi puţin adâncite, lipsite de apă şi
înierbate (văiugi de deraziune).
Fenomenul de coraziune este frecvent întâlnit în unităţile sedimentare ale
flişului paleogen din Carpaţi şi în molasa miocenă subcarpatică.
3.2.5 Tasarea este un proces gravitaţional lent care se realizează cu predilecţie
în depozite groase sau în roci afânate cu porozitate mare ce permit, circulaţia apei pe
verticală . Între acestea importante sunt loessurile, depozitele loessoide, nisipurile
argiloase, slab cimentate şi depozitele groase. Realizarea acestuia mai necesită
existenţa unor suprafeţe orizontale sau cu înclinare foarte redusă, precipitaţii bogate şi
o bună drenare naturală a apei în adânc.
Circulaţia apei prin porii şi crăpăturile rocilor sau prin golurile din depozite
produce antrenarea particulelor fine şi a elementelor luate în soluţie către baza
60