Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

amplitudine redusă) şi înguste (înălţime mare şi flancuri înclinate accentuat), cute
faliate, cute solzi, cute diapire etc. (fig. 45)
Formele de relief dezvoltate în ansamblul unei structuri cutate au dimensiuni,
desfăşurare şi evoluţie diferite impuse fie direct din caracteristicile structurii fie
indirect prin fragmentarea acesteia. În ambele situaţii un rol important îl au rocile din
care sunt alcătuite stratele ele accentuând sau diminuând influenţa structurii în
fizionomia reliefului rezultat.
Formele de relief sunt numeroase întrucât există şi o diversitate de aspecte pe
care strcuturile geologice cutate le au şi în care agenţii externi acţionează selectiv. Se
separă forme dezvoltate pe structuri cutate simplu, pe domuri, pe ansambluri
structurale cutate de tipul pânzelor de şariaj, pe structuri cutate vechi, nivelate şi
reînălţate (tip appalassian).
2.3.2. Relieful dezvoltat în simple structuri cutate. Este numit în lucrările
clasice de geomorofologie ca relief jurasian întrucât în aceşti munţi el are o
dezvoltare mai mare. Structura este alcătuită din sinclinale şi anticlinale largi, bine
dezvoltate şi în mică măsură faliate.
Formele de relief dezvoltate sunt influenţate astfel de stilul cutării impus de
tectonică şi de alcătuire petrografică a stratelor care determină o eroziune diferenţială.
În timp rezultă o multitudine de forme de relief ce pot fi încadrate în două grupe în
funcţie de rolul pe care l-au avut tectonica şi eroziunea.
• Formele de relief de concordanţă directă – sunt cele care au rezultat în
principal prin intervenţia tectonicei. Ca urmare, configuraţia acestora este o reflectare
a tiparului tectonic. Cele mai importante sunt:
- Valea de sinclinal (în terminologia franceză „val”) – este axată în
lungul sinclinalului; ca urmare în profil transversal are desfăşurarea cutei (simetrică
sau uşor asimetrică) iar în cel longitudinal o pantă relativ mică.
- Depresiunea sinclinală – este un culoar dezvoltat în lungul unui
sinclinal larg sau a unui sinclinoriu (Cracău, Tazlău). Evoluţia laterală a versanţilor ce
coincid cu flancurile cutei conduce la extinderea depresiunii în detrimentul culmilor
vecine (la racord apar glacisuri). Depresiunea se păstrează în condiţiile în stratul din
vatra ei este alcătuit din roci dure şi are grosime mare. Invers, când precumpănesc
rocile moi tiparul general intersectează diverse strate din versanţi (de pe flancurile
structurii) iar în vatră se dezvoltă terase şi lunci extinse.
- Ruzurile sunt văi dezvoltate pe versanţii (flancuri ale cutelor) culmilor
înscrise pe anticlinale. Ca urmare, ele sunt văi consecvente dezvoltând un profil
transversal simetric mai îngust sau mai larg în funcţie de rezistenţa rocilor.
- Culmile de anticlinal (mont) – sunt interfluvii desfăşurate în lungul
unui anticlinal sau a unui anticlinoriu; sunt simetrice şi au partea superioară netedă
sau convexă. În funcţie de înclinarea stratelor şi rezistenţa lor versanţii vor avea pante
mai mari (în Culmea Pleşu) sau mai mici (Culmea Pietricica din Subcarpaţii
Moldovei).
- Şaua de anticlinal – reprezintă sectoare transversale joase din lungul
unor culmi de anticlinal care nu se datoresc eroziunii ci tectonicei.
- Cluse – sunt sectoare înguste aparţinând unor văi care traversează
aceste şei trecând dintr-o structură sinclinală în alta.
• Formele de relief derivate rezultă în timp prin acţiunea eroziunii. Se ajunge ca
structura iniţială impusă de tectonică să fie modificată radical încât formele de relief
pozitive să se înscrie pe cutele sinclinale şi invers (se vorbeşte de forme de
inversiune).
159