Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

Anual cad cca 400-600 mm precipitaţii dar care sunt inegale în timp. Iarna,
ninsorile sunt dese şi dau un strat de zăpadă relativ gros care rezistă mult datorită
temperaturilor negative. Vara cad ploi cu caracter torenţial.
În Europa de est, nordul Kazahstanului, nord-estul SUA şi centrul şi sud-estul
Canadei prezenţa maselor de aer umed provenite dinspre oceane conduce la
precipitaţii mai bogate şi temperaturi de 25-30 0 în sezonul cald. Dacă iarna, în nord,
gerurile prelungite şi intense produc îngheţarea adâncă a solului, în sud, vara, sunt
secete.
În aceste condiţii s-au dezvoltat soluri podzolice cu un orizont de suprafaţă cu
masă organică aflată în stadii diferite de descompunere sub care se află altul iluvial cu
încărcătură de argilă, săruri de calciu, magneziu, potasiu, oxizi de fier şi de mangan.
Ele au grosime mai mare sub pădurile de conifere şi mai redusă spre silvotundră unde
depozitele şi rocile de dedesubt sunt parţial sau total îngheţate. Atât solurile cât şi
pădurile dese, compacte constituie ecrane distincte în atacul agenţilor externi.
� Agenţi, procese şi forme de relief. Relieful variat ca alcătuire şi structură,
condiţiile climatice care impun un sezon rece cu geruri şi altul călduros dar cu un grad
mai însemnat de umiditate, cele două ecrane protectoare cu dezvoltare importantă
(solul, vegetaţia) determină un sistem morfogenetic alcătuit din mai multe procese cu
un regim de manifestare sezonier dar cu strânse relaţii între ele.
- Pe suprafeţele interfluviale înclinate se produc procese biochimice, criogene
şi de termocarst (unde se păstrează un pergelisol în diferite stadii de degradare şi care
este moştenit din pleistocen). Alterarea chimică în urma căreia rezultă argilă şi diverşi
oxizi ca şi transferul lor se realizează în sezonul cald pe când procesele criogene sunt
specifice lunilor de trecere între anotimpurile extreme. Formele care rezultă prin
termocarst sunt caracteristice intervalelor cu încălziri mai însemnate.
- Albiile râurilor cunosc un regim de scurgere şi procese net diferenţiate
sezonier dar şi de la o regiune la alta. În Europa de est şi la vest de Marile Lacuri
(precipitaţii bogate şi un regim termic moderat) râurile au o alimentare nivo-pluvială
şi un regim al scurgerii cu valori mari în aprilie-iunie, scăzute vara şi la începutul
toamnei, creşteri în octombrie-noiembrie şi foarte scăzute iarna când se produc
îngheţuri. La est de Ural şi în Canada continentalismul accentuat al climatului face ca
2/3 din volumul precipitaţiilor să fie legat de lunile de vară când se vor produce debite
mari întreţinute şi de topirea zăpezii iar din septembrie şi până în aprilie să se producă
o scurgere limitată. La marile fluvii cu obârşia la latitudini mici şi vărsare în Oceanul
Arctic dezgheţul în martie-aprilie în bazinul superior va determina zăpoare şi inundaţii
în cursul mijlociu.
Raportat la regimul scurgerii va fi şi desfăşurarea proceselor fluviatile cu o
eroziune lineară şi un transport însemnat în intervalele cu debite ridicate, cu eroziune
lineară şi un transport însemnat în intervale cu debite ridicate, cu eroziune laterală
asupra malurilor primăvara când patul albiei este în curs de dezgheţ iar apa transportă
sloiuri şi o dinamică redusă (absentă la râurile mici care îngheaţă) în sezonul rece.
- Versanţii despăduriţi şi cu roca la zi vor fi supuşi permanent proceselor
crionivale care au o intensitate deosebită în lunile de primăvară şi toamnă. Se adaugă
şiroirea, spălarea în suprafaţă în timpul averselor.
2.6. Zonele morfoclimatice reci cu modelare glaciară şi periglaciară.
� Desfăşurare şi caracteristici bioclimatice. Sunt în cele două emisfere terestre
la latitudini mari, frecvent de la cercurile polare spre poli incluzându-se nordul
Canadei, Alaska, Groenlanda, extremitatea nordică a Eurasiei, insule arctice,
Antarctida. Se pot diferenţia două medii naturale distincte – subpolar şi polar.
194