Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

cu dimensiuni variabile ci şi la stabilirea locului pe care fiecare dintre acestea, în baza
gradului de complexitate (ca alcătuire, structură, evoluţie etc.) îl ocupă în cadrul
sistemului. Stabilirea complexităţii se face prin analiza comparativă a valorilor
diferiţilor indicatori (cantitativi şi calitativi) aplicaţi în studierea macrosistemului ce
urmează a fi divizat. Subunităţile se înscriu pe diferite trepte fiecăreia fiindu-i
specifice trei lucruri – are dominant caracteristici morfologice proprii şi similare cu
unităţi din aceeaşi grupă ierarhică, păstrează influenţe, frecvent morfostructurale, din
unităţile de rang superior dar şi transmite unele trăsături spre cele de rang inferior.
Carpaţii Meridionali formează o macrounitate care include subordonat patru grupări
de munţi (Bucegi, Făgăraş, Parâng, Retezat) fiecare dintre acestea divizându-se în
masive distincte care la rândul lor se împart în subunităţi mai mici. Grupei Parâng îi
sunt specifice: poziţia şi extinderea spaţială în cadrul macrosistemului, desfăşurarea
largă a platourilor interfuviale (fragmente din peneplena Borăscu), văile cu
desfăşurare radială care la obârşii au o dezvoltare în evantai plecând din circuri
glaciare şi glacio-nivale iar la ieşirea din munţi sunt puternic adâncite şi cu caracter de
defileu, energii de relief cu valori mari, pasuri de altitudine, o concentrare a
activităţilor antropice în culoarele văilor principale şi pe ramura montană etc. De la
macrounitate păstrează masivitatea, dezvoltarea etajată a sistemelor morfodinamice,
modalităţi de valorificare economică (păstorit de altitudine, exploatări forestiere,
activităţi turistice etc.) cu implicaţii în morfodimaica actuală şi în peisaj etc.
Transmite subunităţilor monotonia de ansamblu a reliefului şi structurii, limitele de
acţiune a proceselor de modelare.
Deci o unitate regională morfologică implică un spaţiu, un grad de
omogenitate a elementelor ce o definesc şi care îi conferă relaţii structurale, evolutive
şi o anumită reflectare în peisaj. Separarea lor se face prin analize pe spaţii largi care
implică observaţii, date din măsurători, cartări, calcularea unor indicatori
morfometrici, întocmirea de hărţi la nivel de elemente morfologice care sunt
suprapuse etc. Prin acestea se ajunge pe de o parte la cunoaşterea morfologică pe
ansamblu a regiunii iar pe de alta la diferenţierea de subunităţi cu caracteristici
specifice. Foarte importantă este stabilirea corectă a limitelor dintre acestea întrucât o
poziţie falsă conduce la regionări greşite care secţionează unele unităţi şi le extinde
arbitrar pe altele.
1.2. Tipizarea este un procedeu de cunoaştere generalizată a unor categorii
distincte de procese,
forme, sisteme de relief. Înfăptuirea acesteia are la bază analiza
complexă a unor mulţime de cazuri singulare din regiuni diferite şi care se află în
stadii deosebite de evoluţie. Prin eliminarea caracteristicilor particulare şi reţinerea
celor generale, esenţial se ajunge la tipuri. Acestea constituie modele de exprimare în
sinteză a unui anumit gen de sisteme morfodinamice (fluviatil, glaciar etc.),
moroflogice (forme de relief) etc. care definesc teoretic diverse mulţimi de familii
geomorfologice. Ca urmare, orice tip de va remarca prin anumite caracteristici.
• Unicitatea pune în evidenţă individualitatea sa în raport cu celelalte tipuri
dintr-o familie de rang superior (vale glaciară faţă de relief glaciar) sau dintr-o
mulţime de tipuri diferite (vale glaciară în raport cu valea fluviatilă).
• Ierarhizarea – relevă faptul că orice tip se află, în funcţie de gradul de
complexitate, pe o anumită treaptă într-un macrosistem. Ierarhizarea se poate realiza
după diferite criterii – genetic (la relieful fluviatil de eroziune se pot separa talvegul,
albia minoră, albia majoră, terase, versanţi, valea), spaţial (relief de ordinul I ce
cuprind continente, bazine oceanice; reliefuri de ordinul II cu munţi podişuri, dealuri,
câmpii, şelf, taluz continental, câmpii abisale etc.; reliefuri de ordinul III – mulţimea
formelor create de diverşi agenţi externi etc.), structural în diverse sisteme
201