Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

acestora mărind volumul spaţiilor goale la partea superioară slăbind astfel legăturile
dintre elemente. Particulele rămase şi aflate într-un echilibru precar, prin greutatea lor
impusă de gravitaţie, se vor deplasa în spaţiile goale. Prin însumarea mişcării lor la
nivelul suprafeţei terenului se vor crea, excavaţii circulare sau ovale cu dimensiuni
diferite. Individualizarea acestora este condiţionată de sectoarele în care există o
circulaţie mai rapidă a apei pe verticală ca urmarea a unui grad de porozitate mai
însemnat, la care se adaugă posibilitatea exercitării din exterior a unor acţiunii
diverse, menite fie să preseze roca (troiene de zăpadă, diverse construcţii grele) sau să
suplimenteze local aportul de apă care pătrunde în rocă (topirea zăpezii din troiene,
irigaţii greşit realizate).
Principala formă de relief care rezultă în urma tasării este crovul. Acesta poate
ajunge la diametre de mai mulţi zeci de metri şi adâncime de câţiva metri. Când pe
fundul său precumpănesc elementele argiloase există condiţii pentru realizarea
excesului de umiditate sau a fenomenului de lăcuire temporară. Prin evoluţia laterală a
lor, ele se pot intersecta rezultând microdepresiuni cu dimensiuni mult mai mari şi cu
un contur festonat. Ele sunt numite în ţara noastră, găvane, iar cele mai extinse
padine. În ultimele se păstrează frecvent lacuri, unele cu apă sărată şi nămol
sapropelic (ex. în Bărăgan). (fig. 18)
Dacă la baza depozitului loessoid există un strat argilos slab înclinat ce
permite circulaţia apei pe anumite direcţii se poate ajunge la dezvoltarea la suprafaţa
depozitului a crovurilor care se vor înşira pe anumite aliniamente. Prin unirea lor
rezultă văiugi cu un contur neregulat care sunt lipsite de apă o bună parte din an.
Printr-o evoluţie îndelungată văiugile se unesc într-un sistem haotic cu frecvente
coturi în unghi drept, dar cu un ax de drenaj principal al apei efectuat după ploile
bogate. Astfel de văi sunt cunoscute sub numele de văi de tip ''furcitură'' şi au fost
descrise prima dată în Câmpia Română de către George Vâlsan. Acelaşi geograf
explică şi desfăşurarea concentrată a crovurilor în Bărăgan pe aliniamente orientate
NE-SV ca urmare, a frecvenţei vânturilor pe această direcţie care impun şi dezvoltarea
troienilor de zăpadă. Sub fiecare troian datorită greutăţii zăpezii, dar şi asigurării unei
cantităţi mai mari de apă care se infiltrează se ajunge la individualizarea unui crov.
Prin tasare se realizează o fragmentare a câmpurilor loessoide şi o diminuare
a potenţialului productiv al lor.
Tasări îmbinate frecvent cu prăbuşiri sau sufoziuni se produc în depozitele şi
stratele de roci care acoperă goluri subterane realizate natural sau antropic. În prima
situaţie, procesul este frecvent în regiunile unde sub depozite sunt roci solubile (sare,
gips, calcar); la contactul dintre ele se dezvoltă prin dizolvare goluri cu dimensiuni
reduse care determină tasarea-prăbuşirea depozitelor de deasupra şi formarea de
microdepresiuni. Cea de a doua situaţie aparţine galeriilor şi sălilor în care s-au
exploatat diferite minereuri sau substanţe şi care sunt în legătură cu suprafaţa prin
diverse aliniamente de fisuri, crăpături. În timp, mai ales dacă sunt părăsite, se
realizează o circulaţie a apei din depozit spre golurile subterane care va conduce la
tasări, sufoziune, prăbuşiri (frecvent în regiunile cu exploatări de sare, dar şi la alte
mine (Bălan, Baia Sprie).
3.2.6. Sufoziunea este un proces gravitaţional complex în care deplasările
lente (precumpănitor în prima parte a producerii lui) se completează cu altele rapide.
Rezultă un relief variat care se însumează pe măsura dezvoltării procesului în timp şi
pe spaţii tot mai largi.
Realizarea acestora implică câteva condiţii: -un depozit sau roci cu porozitate
mare (loess, depozit loessoid sau nisipos etc.) care permite o circulaţie activă a apei de
sus în jos sub impulsul gravitaţiei; existenţa la baza acestuia a unui strat de roci
61