Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

torentului''. Aceasta la baza versantului se va revărsa pe un pod de terasă sau în albia
unei văi construind aici un con de noroi. Pierderea treptată a apei din limba de noroi
va micşora viteza de deplasare a ei.
Fază de relativă stabilitate când masa de materiale se opreşte, crăpăturile
rezultate în timpul deplasării se vor accentua prin uscăciune. Ulterior, apa provenită
din ploi va produce unele modificări între care mai importante sunt crearea de şanţuri
de şiroire şi desprinderi locale.
Reluarea procesului de curgere noroioasă se va face numai în condiţii de
umezire accentuată şi prin aportul unor noi volume de rocă însemnate, desprinse din
partea superioară. Limbile de noroi venite de sus, fie vor înainta pe şanţurile create,
fie pe porţiunile mai joase ale curgerii vechi, iar în funcţie de volum vor ajunge sau nu
peste conul anterior.
- Măsurile de prevenire sunt similare cu cele de la alunecări, iar combaterea
vizează drenarea locurilor cu exces de apă şi fixarea prin vegetaţie, cleionaje, nivelări
dar şi o schimbare totală a folosinţei terenului.
� Curgerile de noroi de pe flancurile vulcanilor noroioşi au forma unor limbi cu
dimensiuni diferite în funcţie de debitul de noroi care este expulzat din cratere dar şi
de gradul de vâscozitate a lui. Cu cât este mai fluid cu atât suprafaţa şi lungimea sunt
mai mari. Curgerile de la mai mulţi vulcani se pot concentra pe anumite aliniamente
rezultând limbi de noroi care ajung la mai multe sute de metri lungime şi grosimi de
peste un metru (ex. la vulcanii noroioşi de la Pâclele Mari).În timp, prin pierderea apei
argilele se usucă, rezultând aliniamente de crăpături pe care la ploile următoare apa se
concentrează creând şenţuleţe şi şanţuri de şiroire.
� Curgerile de nisip se produc pe versanţii alcătuiţi dominant din strate din roci
silicioase slab coezive sau pe pantele nisipoase ale dunelor de nisip (îndeosebi în
regiunile temperate). Masa nisipoasă, deşi este dominant alcătuită din granule de
cuarţ, conţine şi particule de argilă. În condiţiile unor precipitaţii bogate, apa pătrunde
în jurul fiecăreia, micşorează coeziunea şi frecarea făcând posibilă deplasarea pe
pantă sub impulsul gravitaţiei. Mobilitatea se realizează pe aliniamente intens
umezite, de unde şi formele variate pe care le îmbracă rezultanta procesului.
• Curgerile lineare se produc frecvent în două situaţii: -fie pe aliniamentele
stratelor nisipoase slab cimentate şi cu poziţie aproape verticală încadrate de
strate de roci consolidate, fie în lungul unor văiugi, şanţuri de pe versanţii alcătuiţi
dominant din roci nisipoase slab consolidate. În faza preliminară prin procese de
meteorizare rezultă o masă nisipoasă în loc, iar la ploile bogate, aceasta prin înmuiere
va curge. Rezultă o limbă de nisip care se termină printr-un con mai mare sau mai mic
în funcţie de masa deplasată. Prin repetarea procesului se ajunge la un jgheab, din care
nisipul este evacuat, încadrat de pereţi de rocă consolidată.
• Curgerile areale se fac pe suprafeţele înclinate ale dunelor de nisip, după
ploi bogate în porţiunile cu un conţinut de particule argiloase mai mare unde şi
umectarea este ridicată.
Grosimea masei de nisip deplasate variază în funcţie de poziţia în adâncime a
stratului intens umectat. Prin pierderea apei în urma infiltrării sau evaporării, nisipul
se usucă, iar forma valurită, creată de proces se atenuează.
Deosebit de periculoase sunt curgerile care se produc în galeriile de
exploatare miniere din stratele nisipoase îmbibate cu apă intersectate de acestea. Pe
de-o parte, umplerea galeriilor, iar pe de alta rezultă goluri ce facilitează surpări.
� Curgerile de cenuşă vulcanică se înregistrează pe versanţii vulcanilor, atât în
timpul erupţiei acestora, cât şi ulterior. Materialul este cenuşa acumulată în volum
însemnat care la ploile bogate se îmbibă devenind o masă vâscoasă ce se deplasează
58