Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

lapoviţă; în ambele situaţii creşte greutatea stratului de zăpadă (prin îmbibarea cu apă)
ceea ce duce la ruperea echilibrului şi la deplasări cu viteze ce pot depăşi 80 km/oră;
• avalanşe uscate (pudroase) care afectează stratele de zăpadă proaspătă
rezultate în urma unor ninsori abundente; deşi este un amestec de zăpadă cu aer
datorită vitezelor foarte mari (peste 200 km/oră) şi volumului însemnat ele sunt
extrem de periculoase prin consecinţe. Pentru prevenirea şi diminuarea efectelor
manifestării lor când se întrunesc condiţiile favorabile producerii se iau măsuri de
avertizare iar în locurile circulate sunt provocate pentru a se înlătura riscul de pierderi
de vieţi omeneşti;
• avalanşe de pietre se produc în lungul torenţilor şi ravenelor din
regiunile alpine unde se acumulează zăpadă, există pante mari iar grohotişurile sunt
instabile; se dezvoltă ca limbi de zăpadă puternic amestecate cu blocuri şi bolovani
care în timpul deplasării evacuează materialele acumulate anterior dar exercită şi o
eroziune asupra patului văii; la baza versantului se formează conuri extinse.
După topirea zăpezii pe suprafeţele pe care s-au produs avalanşele se identifică
două componente – culoarul (ulucul) secţionat în versant, care se impune prin forma
lineară şi profilul transversal rotunjit ce taie inclusiv roca în loc; materialele
transportate şi acumulate la baza versantului, adesea sub forma unui con heterogen ca
alcătuire.
2.3. Alţi agenţi care acţionează cu crionivaţia şi rezultatele asocierii lor.
Crionivaţia este acţiunea specifică regiunilor reci. Dar aici pe anumite
intervale de timp (îndeosebi în sezonul călduros) intervin şi alţi agenţi a căror acţiune
se însumează mai ales cu aceea a îngheţ-dezgheţului. Între aceştia importanţi prin
rezultate sunt:
- apele curgătoare, a căror prezenţă efemeră (2-4 luni) determină eroziune (mai
ales laterală întrucât patul albiei este îngheţat), revărsări, inundaţii şi acumulări de
materiale. Acţiunea lor (numită gelifluviaţie) este însemnată nu numai în lungul
râurilor dar şi pe versanţii pe care s-au produs avalanşe, ulucurile acestora
reprezentând trasee de concentrare a apei rezultate din topirea zăpezii sau din ploi
(procesul este activ pe rocile moi şi când dezgheţul este de durată);
- vântul este un agent intermitent dar a cărui acţiune (eolizaţia) se manifestă în
orice sezon. Efectele acesteia pentru relief sunt condiţionate de viteza de propagare a
curenţilor de aer, de încărcătura lor cu zăpadă, cristale de gheaţă, praf sau nisip, de
gradul de acoperire a terenurilor cu vegetaţie. Pe de-o parte vântul poate exercita
acţiuni de eroziune (coroziune) prin izbire şi şlefuire când este încărcat cu materiale
(mai ales nisip sau cristale de gheaţă) şi transport (deflaţie) iar pe de altă parte când
viteza scade depune nisipul, praful, zăpada etc. Rezultatele activităţii sale sunt
complexe. Prin eroziune, în timp şlefuieşte pietrele, blocurile şi muchiile stâncilor sau
sculptează alveole şi nişe în punctele cu rezistenţă mai mică a rocilor. Depunerea
materialelor conduce le forme diferite – troiene de zăpadă, dune de nisip amestecat cu
zăpadă, acumulări de praf în strate subţiri iar în timp îndelungat dezvoltare de
loessuri. Prin spulberarea zăpezii şi a elementelor cu dimensiuni reduse indirect el
creează condiţii ca rocile, stâncile, blocurile de piatră să fie mai uşor expuse acţiunii
gerului.
Verificări:
• Ce înţelegeţi prin noţiunile – gelivaţie, nivaţie, gelifracte, eolizaţie, avalanşe,
soluri poligonale?
120