Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

domină plaja. Construirea de cordoane de nisip poate conduce la unirea lor cu ţărmul
şi realizarea unui subtip de ţărm cu lido. Astfel de ţărmuri s-au individualizat mai ales
în regiunile de podişuri hercinice (Bretagne, Sardinia etc.).
• Ţărmurile cu fiorduri sunt frecvente la marginea regiunilor înalte
muntoase care au fost acoperite de calote glaciare în pleistocen. Masa de gheaţă care
coboară din calotă urmărea văile preglaciare şi apoi o parte din şelful exondat în urma
coborârii nivelului oceanului a realizat prin eroziune văi adânci cu praguri (în rocile
dure) şi bazinete depresionare adânci în spatele acestora, dezvoltând un profil
transversal în forma literei „U” şi unul longitudinal în trepte. După topirea calotei şi
ridicarea nivelului oceanic apele acestuia au inundat o bună parte din sectorul inferior
al văilor (uneori cu o lungime de peste 1 kilometru) transformându-le în golfuri
încadrate de versanţi abrupţi şi cu adâncime de zeci de metri. Sunt specifice în
Norvegia, Labrador, Chile (sud), Scoţia etc. Alcătuirea petrografică, structura
geologică, înălţimile regiunilor care au suferit o astfel de evoluţie ca şi volumul de
gheaţă şi durata exercitării acţiunii lui au condiţionat diversificarea acestui tip de ţărm.
• Ţărmul cu canale (tip dalmatic) – este întâlnit în vestul Croaţiei şi
Sloveniei. Aici Marea Adriatică intră în contact cu o regiune de uscat muntoasă cu o
structură geologică cutată cu sinclinale şi anticlinale paralele cu linia de ţărm.
Ridicarea nivelului mării în holocen a dus la inundarea sectoarelor joase care în
majoritatea situaţiilor au reprezentat văi şi depresiuni pe sinclinale, sectoare faliate
etc. Între acestea au rămas insule care corespund anticlinalelor. De aici specificul
ţărmului cu insule separate de canale paralele.
• Ţărmurile tectonice sunt cele a căror desfăşurare şi evoluţie au fost
puternic influenţate de către tectonică. Sunt ţărmuri tinere (neogene şi cuaternare),
faliate şi în majoritate cu platforme de abraziune reduse ca dimensiuni. Caracteristice
sunt două subtipuri. Primul este frecvent la multe insule din Oc. Pacific (de aici şi
numele). În cazul lor falierea este relativ paralelă cu linia de ţărm. Ca urmare falezele
sunt abrupte, n-au şelf iar la cele în care fragmentarea tectonică a fost mai intensă apar
aliniamente de insule (horsturi) şi canale (grabene) aproape paralele. La cel de al
doilea subtip fie liniile de falie ce încadrează horsturi şi grabene fie o structură cutată
parţial fragmentară sunt orientate perpendicular pe linia de ţărm. În aceste condiţii
ţărmul are o configuraţie sinuoasă cu peninsule şi insule (horsturi, anticlinale, sectoare
formate din roci dure) separate de golfuri relativ înguste (pe sinclinale grabene sau la
gurilor văilor adâncite în roci cu rezistenţă mică). Evoluţia este ceva mai rapidă la
ţărmurile alcătuite din roci sedimentare şi unde în golfurile cu adâncimi reduse sunt
aluvionări bogate produse de râurile care se varsă în ele. Astfel de ţărmuri sunt în
nordul Marocului sau în vestul Asiei Mici.
• Ţărmurile vulcanice sunt legate de regiunile marine unde se produc
erupţiile de materie topită. Sunt caracteristice majorităţii insulelor dezvoltate în lungul
dorsalelor oceanice, în ariile de subducţie sau legate de faliile de transformare (în
oceanele Pacific, Atlantic, Indian). Ţărmul este abrupt, lipsit de platforma
continentală şi ca urmare adâncimile mărilor sunt mari; prezintă golfuri cu dezvoltare
limitată încadrate de stânci rezultate din consolidarea lavei. Evoluţia lor este rapidă
când în alcătuire predomină aglomeratele vulcanice şi înceată când au rezultat prin
solidificarea lavelor.
- Ţărmurile joase s-au individualizat predominant la contactul câmpiilor cu
marea. Dar sunt şi regiuni cu platforme litorale extinse şi cu adâncimi reduse unde
printr-o aluvionare şi sedimentări bogate s-au dezvoltat sectoare cu delte, lagune,
limane cu desfăşurare largă. Ca urmare, aici prin evoluţie, în faţa unor faleze devenite
nonfuncţionale s-au impus diverse tipuri de ţărmuri joase. Procesul este accelerat în
133