Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

creată de alcătuirea petrografică, structura geologică şi formaţiunile vegetale. De
evoluţia acestui raport depind atât formele rezultate cât şi peisajul morfologic
dezvoltat. Aceeaşi rocă sau structură evoluează diferit la atacul agenţilor externi în
condiţii climatice opuse (ex. un versant granitic suferă o fragmentare intensă prin
dezagregare în climatele polar, subpolar şi una prin alterare chimică în condiţiile unui
climat cald şi umed; în prima situaţie rezultă un peisaj cu abrupturi, creastă şi mase de
grohotiş, iar în cea de a doua un ansamblu de coloane rotunjite, blocuri sferoidale şi
alveole);
- în orice sistem morfoclimatic acţiunile agenţilor şi proceselor se ierarhizează,
unele având rol conducător dar se şi asociază diferit în timp determinând
individualizarea unor forme de relief complexe (ex. în sistemul morfoclimatic
temperat acţionează pe prim plan procesele fluviatile urmate de cele gravitaţionale,
pluviodenudare şi apoi de îngheţ-dezgheţ, nivaţie, vânt etc.; o terasă de 5-10 m
altitudine a fost creată de un râu dar configuraţia ei la un moment dat depinde de
eroziunea pe care acesta o exercită la baza frunţii în timpul viiturilor, de şiroire şi
torenţialitate care o fragmentează, de producerea unor acumulări intense de materiale
venite de pe versant pe podul ei; înfăptuirea unei alunecări de teren implică mai o fază
premergătoare când se rup lent legăturile care asigură stabilitatea terenului prin
crearea de crăpături de uscăciune sau de către seisme, despădurire, eroziune la baza
versanţilor etc. şi apoi o fază cu precipitaţii bogate când pătrunderea echilibrului şi
deplasarea unui volum de materiale care va căpăta o formă specifică etc.);
- pe fondul climatic general ale unei zone geografice acţiunea proceselor are
caracter local depinzând de particularităţi de pantă, expunere, alcătuire petrografică
etc. Dar toate mecanismele morfogenetice se înscriu ca elemente în sisteme
morfogenetice ce impun reliefului un specific de evoluţie şi un rezultat de ansamblu
reflectat în peisajul morfologic (într-un climat semiarid evoluţia versanţilor diferă
sezonier, în cel uscat se produc dezagregări şi căderea materialelor mărunţite iar în
cel cu ploi torenţiale spălarea în suprafaţă şi şiroirea care conduc la înlăturarea de pe
versant a materialelor disponibilizate; în timp versantul se retrage iar la bază se
individualizează pedimente ca suprafeţe de echilibru);
- într-un sistem morfoclimatic pot acţiona mai multe sisteme morfogenetice care
sunt asocieri regionale, locale de agenţi şi procese ce generează anumite reliefuri.
Pot fi legate de grupări de agenţi (sistemele crio-nival, glacio-nival etc.), grupări de
procese (sistem fluviatil, eolian, litoral), grupări pe un specific de evoluţie local (ex.
versanţi neechilibraţi, echilibraţi şi subechilibraţi; albii de râu – neechilibrate cu
eroziuni intense, transport bogat de materiale; echilibrate cu transport de apă şi
materiale în suspensie, eroziune laterală şi subechilibrat cu o dominare a aluvionării);
grupări pe un specific evolutiv regional (în România se pot separa – sisteme
morfogenetice carpatice, deluroase, de câmpie, litorale în cadrul cărora se
subordonează altele, deci o ierarhizare);
- în cadrul sistemelor morfogenetice mecanismele prin care se realizează
formele de relief se diferenţiază mai întâi calitativ ca tip şi mod de producere
(asociere). De exemplu îngheţ-dezgheţul are rol esenţial ca agent principal în regiunile
cu climat subpolar (sfarmă rocile generând fragmente colţuroase) dar el influenţează
regimul de manifestare al modelării proceselor polizonale (acţiunea apei pe versanţi
sau în albiile râurilor de unde o anumită ritmicitate a proceselor şi exprimată în
formele de relief rezultate (în funcţie de numărul şi frecvenţa ciclurilor de îngheţdezgheţ
rezultă o dezagregare mai puternică sau mai slabă asociată cu volume diferite
de mase de grohotiş; repartiţia neuniformă a cantităţii de precipitaţii în timpul anului
174