Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

proceselor actuale în evoluţia versanţilor şi a albiilor râurilor, în evidenţierea rolului
pe care îl au rocile şi structura geologică în impunerea anumitor forme de relief etc.
� Etapa finalizării studiului. Se bazează pe analiza şi interpretarea volumului
de date obţinute în cele două etape; se întocmesc materiale cartografice de sinteză
(hărţi geomorfologice generale sau care includ anumite elemente ale reliefului, schiţe
de hartă la scări mari, profile, diagrame pentru probele luate de pe teren şi care au fost
analizate în laborator etc.).
Etapa se încheie în momentul în care s-a realizat studiul (lucrarea) asupra
reliefului regiunii. Ea este întocmită urmărind un plan care în general cuprinde mai
multe secţiuni.
- Poziţia geografică şi limitele regiunii analizate
- Cunoaşterea reliefului în literatura de specialitate
- Caracteristici geologice generale (elemente de natură petrografică, structurală,
tectonică etc.).
- Analiza morfografică şi morfometrică
- Treptele de relief (desfăşurare, caracteristici, geneză, evoluţie, vârsta)
- Forme de relief petrografic, structural sau de altă natură
- Procesele de modelare actuale (potenţialul terenului pentru o anumită
dinamică; procesele de versant şi de albie; consecinţe)
- Evoluţia generală a reliefului
- Regionare.
Lucrarea este ilustrată prin hărţi (la fiecare problemă), profile, diagrame,
blocdiagrame, schiţe panoramice, fotografii.
6. Principii şi metode folosite în Geomorfologie:
6.1. Principiile sunt teze, idei de bază care reflectă condiţionări între
elementele unui sistem, realităţi în natură, societate; stau la baza teoriilor, legilor şi
aparţin de regulă filosofiei. Dintre numeroasele principii câteva au o însemnătate
distinctă în procesul înţelegerii realităţilor geomorfologice. Între acestea sunt:
- principiul cauzalităţii în sensul că nimic nu poate avea loc fără o cauză. Ca
principiu a fost a fost elaborat de Leibnitz (sec. XVII) şi aprofundat pentru domeniul
natural de Al.von Humboldt. Aplicare acestuia în Geomorfologie ar însemna că orice
formă de relief sau mecanism geomorfologic nu poate fi înţeles dacă nu-i sunt
cunoscute cauzale care le-au determinat. Spre exemplu – o alunecare de teren nu
poate fi pricepută dacă nu se cunosc cauzele potenţiale (pantă mare, strat de argilă
deasupra căreia se află strate permeabile, lipsa unei vegetaţii bogate cu rol stabilizator
pentru versant etc.) şi cauzele declanşatoare (precipitaţii importante, cutremure,
secţionarea versantului pe cale antropică sau prin adâncirea unor pâraie etc.).
- principiul comparaţiei susţinut de Al.von Humbold
vizează cunoaşterea realităţii prin confruntarea elementelor din aceeaşi familie. Pentru
relief comparaţia are un rol esenţial pe de o parte pentru că duce la identificarea
elementelor comune pentru procesele şi formele dintr-o grupare, situaţie care
favorizează generalizările, iar pe de altă parte permite separarea celor particulare ce
personalizează o formă sau un proces. Cercetarea unei mulţimi de alunecări de teren
permite prin comparaţie mai întâi precizarea cauzelor care produc separarea
principalelor componente şi a direcţiilor de evoluţie, iar apoi a caracteristicilor
fiecăruia (forma pe ansamblu, dimensiuni, dinamică specifică, consecinţe etc.).
- principiul evoluţionist – căruia i s-a acordat o
însemnătate deosebită în sec. XVI – XX fiind exprimat sub diferite forme (nimic nu se
pierde, totul se transformă; natura este în continuă transformare, dezvoltare iar
prezentul nu poate fi separat de trecut; materia trece dintr-o formă în alta etc.). Pentru
17