Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

Prin modul de desfăşurare şi caracteristicile proceselor sale, torenţii constituie o
verigă importantă între acţiunile care realizează nivelarea versanţilor, dar şi între
procesele legate de acţiunea directă, dar intermitentă a apelor din precipitaţii şi cea a
apelor curgătoare. De aici necesitatea pe de-o parte a cunoaşterii torenţilor, atât ca
mecanism cât şi ca rezultantă (forma de relief), iar pe de altă parte a stabilirii
legăturilor cu celelalte procese specifice altor agenţi. Prima direcţie conduce spre
evidenţierea unor aspecte de natură teoretică şi practică, între care:
-ierahizarea factorilor potenţiali propice realizări ei dar şi a celor care fac
posibilă manifestarea şi intensificarea proceselor (ploile torenţiale şi acţiunile multiple
ale societăţii umane).
-urmărirea proceselor (eroziune de obârşie, eroziune lineară; transport,
acumulări) care se produc în diferite compartimente ale lor, modul de asociere între
ele sau cu altele de altă natură deosebită (gravitaţionale, spălare în suprafaţă etc.);
-evidenţierea rolului pe care îl are locul unde se termină canalul de scurgere
(nivelul de bază) în dinamica proceselor din cuprinsul torentului în diferitele faze ale
evoluţiei sale;
-stabilirea de corelaţii între mărimea pantei canalului de scurgere şi a ravenelor
din bazinul de recepţie şi dinamica proceselor;
-legături între mărimea şi structurarea materialelor din conul de dejecţie, tipul
şi debitul ploilor, caracteristicile modului de utilizare a terenurilor, stadiul de evoluţie
a torentului;
-specificul regional al acţiunii torenţiale şi raportul cu celelalte procese în
dinamica versanţilor.
Pentru activităţile umane studierea torenţilor prezintă însemnătate, din două
puncte de vedere diametral opuse. Mai întâi torenţialitatea conduce la efecte negative
între care degradarea terenurilor prin fragmentare, crearea unei stări de instabilitate
pentru rocile şi depozitele versantului; inundaţii care pot rezulta atât din şuvoiul de
apă concentrat, cât şi în urma barării albiei râului în care debuşează; distrugerea
construcţiilor aflate în calea apei şi a materialelor transportate - ex. şosele, case etc. În
al doilea rând sunt şi unele aspecte pozitive (nisipul, pietrişul şi chiar bolovanii din
conul de dejecţie pot fi folosite ca materiale de construcţie; conurile extinse şi cu
înălţime mare care domină luncile inundabile ale râurilor pot fi folosite pentru unele
construcţii şi etc.)
Oricât de mare ar fi, torentul rămâne suficient de mic pentru a putea fi
observat, analizat şi urmărit în timp sub raport dinamic, morfologic şi prin prisma
consecinţelor activităţii proceselor (eroziune, transport, acumulare) ce au loc. De aici
şi expresia ''torentul constituie un mic laborator geomorfologic''.
Studierea proceselor şi evoluţiilor în contextul corelării cu diverşi factori care
îi influenţează, permite stabilirea de extrapolări la acţiuni ale altor agenţi modelatori
între care deosebit de importante sunt cele referitoare la râuri.
� Legăturile dintre torenţi şi râuri sunt multiple fiind impuse de elemente
comune sau apropiate. Astfel - agentul care acţionează este apa; aceasta provine
dominant din precipitaţii şi se concentrează pe un făgaş colector cu dimensiuni
variabile; apa încărcată cu materiale realizează procese de eroziune, atât în patul pe
care se scurge, cât şi la obârşie; apa efectuează transportul materialelor pe care le
depune selectiv pe parcurs sau în final în funcţie de dimensiuni şi puterea de transport
impusă de debite şi viteză; există faze care reflectă evoluţia lor etc.
Deosebirile dintre cele două moduri de manifestare a apei sunt numeroase.
Râurile care au dimensiuni foarte mari în comparaţie cu torenţii acţionează permanent
având o alimentare care implică şi sursa subterană. Procesele de eroziune, transport şi
72