Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

9. Vântul şi relieful creat prin acţiunile sale
Probleme:
- Vântul agent morfogenetic azonal.
- Mecanismul acţiunii eoliene şi formele de relief create; raporturile dintre
procesele eoliene şi de altă natură în peisajul deşertic.
1. Vântul agent morfogenetic
Vântul constituie o formă de exteriorizare a deplasării maselor de aer pe
suprafeţe şi perioade de timp diferite. În funcţie de condiţiile care facilitează mişcarea
aerului acest proces se va caracteriza prin viteză, intensitate, direcţie deosebite. Unele
se vor manifesta permanent pe aceeaşi direcţie, aproape în fiecare lună a anului dar cu
viteze variate, altele vor fi de scurtă durată sau periodice. Ca urmare, vânturile sunt
prezente aproape peste tot pe suprafaţa terestră dar au parametrii diferiţi de
manifestare. De aici pe de-o parte specificul polizonal al înregistrării sale ca agent
extern iar pe de alta ca factor particular zonal în dezvoltarea anumitor forme de relief
(vânturi polare, vânturi de vest, musoni, brize, simun etc.). Totuşi prin efectele sale se
pot separa două situaţii – regiuni unde au un rol esenţial în geneza şi dezvoltarea
reliefului impunând pe ansamblu în peisaj caracteristicile sale (deşerturile şi
semideşerturile calde şi reci, crestele munţilor înalţi) şi regiuni unde acţiunile vântului
se asociază celor manifestate de alţi agenţi mergând de la stimularea acestora (crearea
de valuri, curenţi în lungul ţărmurilor) până la crearea de microforme proprii care se
alătură celorlalte.
Acţiunile morfogenetice ale sale depind însă de mai mulţi factori din care
unii sunt legaţi de însăşi dinamica lor iar alţii de condiţii locale, regionale impuse de
caracteristicile celorlalţi componenţi geografici ce definesc suprafaţa activă (mai ales
relieful, formaţiunile vegetale acoperitoare, roca etc.).
Factorii proprii în principal sunt: viteza, durata şi frecvenţa. Desigur orice
vânt poate deplasa particule minerale pe distanţe diferite iar acţiunea cumulată a
acestora să conducă la modificări în alcătuirea şi înfăţişarea reliefului. Însă doar
vânturile care depăşesc anumite viteze (ex. 30 km/oră), durate (cel puţin câteva zile) şi
frecvenţă (repetabilitate) într-un an sunt cele care crează un relief cu specific distinct
ce alcătuieşte grupa formelor de relief eolian şi respectiv peisajul eolian.
Alţi factori precum alcătuirea litologică (prin proprietăţile rocilor) a
suprafeţelor supuse izbirii de către masa de aer, prezenţa sau absenţa covorului
vegetal, gradul de umezeală al rocilor sau depozitelor de alterare, desfăşurarea
lanţurilor de munţi şi al culoarelor depresionare în raport cu direcţia vântului etc.
diversificată local şi regional activităţile acestui agent.
2. Procese şi forme de relief rezultate
În general acţiunea vântului se face prin coroziune, deflaţie şi acumulare, fiecare
având consecinţe distincte pentru morfologia regiunii.
2.1. Coroziunea şi relieful rezultat (eroziunea eoliană) se înregistrează pe
suprafeţele expuse vânturilor puternice şi cu mare repetabilitate în timp. Producerea
este legată de trei condiţii: mai întâi vânturi puternice care pot antrena particule de
nisip, praf, gheaţă etc. care izbesc suprafeţe de rocă, stânci aflate pe direcţia de
propagare şi apoi durata de manifestare şi repetabilitatea acţiunii (cel puţin 20-40
cazuri într-un an).
Legat de prima cerinţă importanţă are mărimea particulelor pe care aerul le
antrenează participând la lovirea şi şlefuirea rocilor. Cele mai fine (sub 0,2 mm în
diametru pot fi deplasate pe distanţe mari în suspensie dar acţiunea vântului încărcat
137