Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

Acţiunea apelor curgătoare este deosebit de însemnată atât datorită faptului
că acestea sunt prezente pretutindeni pe suprafaţa uscatului cât şi puterii lor în
transformarea reliefului. Două din cele trei procese prin care acţionează (eroziunea şi
acumularea) creează forme de relief negative şi pozitive cu extensiuni variabile, cel de
al treilea- transportul, are un rol esenţial în evacuarea materialelor produse prin
eroziune sau a celor rezultate prin alte procese şi ajunse în albia râurilor (ex. alunecări
de teren, prăbuşiri etc.). Deşi formele de relief sunt legate strict de un anumit proces,
totuşi realizarea şi mai ales fizionomia lor în orice moment este rezultatul corelării
acţiunii celor trei procese specifice fluviaţiei, dar şi a altora care se manifestă în
regiunile limitrofe albiei râurilor (ex. prăbuşirea malurilor, alunecări, excavaţii sau
barări, nivelări antropice etc.). Aceste legături se înfăptuiesc în sistem (impune unitate
acestuia), iar complexitatea lor se reflectă în caracteristicile formelor rezultate.
Frecvent formele de relief se separă în două grupe în funcţie de procesul dominant
care le-a creat.
3.1. Formele de eroziune sunt numeroase, au dimensiuni variabile şi se
înscriu într-un sistem evolutiv care începe cu albia în care se află apa râului (forma
cea mai nouă) şi valea (forma cea mai veche şi care le înglobează pe toate).
3.1.1. Albia minoră. Reprezintă spaţiul pe care se realizează scurgerea apei
râului la nivele medii. Dimensiunile ei sunt dependente îndeosebi de debitul râului, de
rocile în care este tăiată, de unitatea de relief majoră în care se dezvoltă, de panta
generală.
Albia este încadrată de maluri; unele sunt abrupte au înălţime de până la 1,5 m
şi sunt afectate de procese de eroziune laterală ale curentului de apă principal; opus
lor sunt malurile domoale cu pantă lină unde frecvent se petrec acumulări de nisip,
pietriş, întrucât viteza apei este redusă (fig. 21).
Patul albiei încadrat de maluri nu este uniform; sectorul cel mai jos care se
află în vecinătatea malului abrupt, poartă numele de talveg şi este rezultatul producerii
eroziunii lineare şi regresive; hidrologic coincide pe de o parte, cu spaţiul ocupat de
apă la nivelele cele mai coborâte, iar pe de altă parte este corespondentul în adânc al
''firului apei'' la nivele medii adică a curentului de apă principal din albie. În planul
albiei talvegul se va situa alternativ când lângă malul drept, când lângă cel stâng, dar
în vecinătatea concavităţii buclelor de meandru. În lungul albiei, talvegul se constituie
dintr-o suită de excavaţii longitudinale cu adâncimi variabile rezultate prin eroziunea
diferitelor turbioane pe care le creează mişcarea curenţilor de apă.
În albie mai există - praguri frecvent determinate de prezenţa unor strate de
roci cu duritate mare, praguri acumulative în spatele unor stânci prăbuşite, forme de
acumulare (ostroave, plăji etc.) care au dimensiuni variate, unele sunt emerse, iar
altele submerse (bancuri de nisip, pietriş).
- Meandrele. Rar şi numai pe distanţe mici, albia are o desfăşurare lineară.
Frecvent ea prezintă un aspect ondulat cu bucle dezvoltate spre stânga sau dreapta.
Aceste bucle poartă numele de meandre şi sunt o consecinţă a dinamicei cursului de
apă. Dezvoltarea cea mai mare o au în sectoarele de albie care se află aproape sau în
profil de echilibru, când eroziunea laterală trece pe prim plan în raport cu cea lineară.
Local, în formarea lor mai pot contribui - producerea unei alunecări pe un versant a
cărui val frontal împinge cursul de apă spre malul opus, dezvoltarea de către un
afluent a unui con aluvial enorm care modifică poziţia albiei etc.
Indiferent de situaţie, realizarea unei bucle conduce la modificarea în aval a
traseului albiei ca urmare a deplasării sinuoase a curentului de apă principal. În
funcţie de panta generală a albiei, meandrele vor fi simetrice (pante mici) şi asimetrice
cu dezvoltarea accentuată a jumătăţii din aval a buclei (la pante mari). Prin eroziune în
80