Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

• o altă situaţie se produce în câmpiile de divagare şi cele piemontane
între râuri vecine care au patul albiei la înălţime diferită datorită unui proces de
aluvionare mai bogat la unul, în raport de celălalt. La viituri, apa din cel cu albia mai
ridicată se poate revărsa în celălalt, creând o albie nouă spre acesta (ex. Huang Ho în
China, Dâmboviţa în Câmpia Bucureştiului). Ulterior, fie că acesta îşi schimbă în
întregime cursul (captare prin deversare) spre râul cu albia mai joasă, iar vechea albie
din aval de captare rămâne uscată (vale moartă), fie că îşi va desfăşura două cursuri -
cel vechi şi cel nou creat la viitură (fenomen de difluenţă) (ex. râuri din Depresiunile
Haţeg, Făgăraş).
- Captările frontale - Procesul se produce între râuri cu desfăşurare opusă. Ca
urmare, cumpăna de ape separă obârşiile a numeroase pâraie care curg în sens invers,
cele care dispun de energie mai multă, înaintând regresiv în bazinul celorlalte. Se
realizează o pătrundere treptată însoţită de o multitudine de captări mici ale pâraielor
din bazinul vecin. În timp pot fi înglobate şi pâraie mai mari şi chiar colectorul.
Elementele care dovedesc realizarea procesului sunt - neconcordanţa între linia
marilor înălţimi şi altitudinile joase la care se află cumpăna de ape; şaua largă de pe
cumpănă în raport de care există un versant cu pantă mare cu ravene şi torenţi adânci
spre bazinul captatorului şi un versant cu pantă mică cu pâraie firave la bazinul râului
care a pierdut spaţiu.
În literatura geografică sunt menţionate captări de acest tip între râurile care
curg spre Depresiunea Braşov (Timiş, Târlung, Lădăuţu Mare etc.) şi cele din bazinele
Prahovei (la Predeal), Doftanei, Buzăului (în nordul Depresiunii Întorsura Buzăului)
etc.
- Captările în munţii şi podişurile alcătuite din calcare. Datorită faptului că,
roca este puternic fisurată în aceste regiuni se realizează pătrunderea rapidă a apei
favorizând o circulaţie internă complexă. Ca urmare, în afara unor râuri de suprafaţă
există şi unele cursuri la diferite adâncimi care străbat sisteme de peşteri, ieşind la
suprafaţă prin izvoare cu debit foarte mare (izbucuri). Alimentarea cu apă a cursurilor
subterane se realizează prin mulţimea fisurilor ce străbat calcarul. Unele dintre acestea
se află în patul calcaros al albiilor râurilor de suprafaţă. Acolo unde densitatea lor este
mare se produc pierderi însemnate de apă în urma infiltrării. Treptat prin lărgirea
căilor de circulaţie a apei, râul de suprafaţă dispare lăsând în faţă o albie seacă cu
bolovăniş. Este un proces de captare (captare carstică de suprafaţă), survenit între
cursul subteran şi cel de suprafaţă. Uneori, locul cel mai important al captării este
marcat printr-un puţ vertical (sorb sau ponor). În lungul văilor carstice cu o evoluţie
de durată în faţa albiei cu apă la suprafaţă care se termină printr-un sorb se ridică un
perete abrupt continuat la partea superioară printr-o albie seacă. Acestea (peretele şi
albia seacă) formează o treaptă antitetică, adică un tronson de albie veche care după
ce apa a fost captată în subteran s-a conservat la aceeaşi altitudine. Prin adâncirea
râului în amonte de sorb între albia activă şi cea ''moartă'' s-a individualizat peretele
abrupt. La văile mari există două, trei - nivele de trepte antitetice evidenţiind o suită
de captări carstice de suprafaţă. (ex. în Podişul Mehedinţi, Podişul Padiş).
Circulaţia subterană a apei în podişurile calcaroase face posibilă şi
producerea unor captări între cursurile subterane (captări carstice de adânc (ex. în
sistemul subteran al râului Topolniţa din Podişul Mehedinţi).
- Tipuri de captări după vechime. În evoluţia de milioane de ani a unor regiuni
au existat etape când s-au întrunit condiţii de realizare a unor modificări hidrografice
prin procese de captare. De la acestea au rămas unele elemente care permit
reconstituirea procesului între care mai importante sunt:
• cotul de captare însoţit în aval de o şa largă;
94