Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

- În văi albiile râurilor constituie sectoarele în care precumpănesc procesele
legate de scurgerea apei a cărei evoluţie este puternic influenţată de condiţiile
climatice care îi imprimă un net caracter sezonier. Râurile autohtone au alimentare
dominant pluvio-nivală şi ca urmare în regimul scurgerii vor exista debite însemnate
primăvara şi la începutul verii însoţite de revărsări, inundaţii şi debite reduse la finele
verii, toamna şi iarna, când cele mai mici pot seca. Râurile alohtone, cu izvoare în
munţi sau în alte zone naturale au un regim al scurgerii mult mai complex dar la care
influenţele spaţiului temperat se resimt. Variaţiile sezoniere în sistemul scurgerii se
reflectă în dinamica proceselor fluviatile. Eroziunea activă va fi legată de intervalele
cu precipitaţii bogate şi la viiturile intense cu trecerea pe prim plan a celei lineare în
albii şi la obârşii şi a celei laterale în malurile concave ale meandrelor. În timpul
revărsărilor şuvoaiele de apă principală vor crea prin eroziune în luncă atât canale de
scurgere cât şi retragerea diferitelor maluri, grinduri etc. Concomitent cu acestea aici
se produc şi acumulări bogate ale materialelor transportate ceea ce face ca ulterior să
rezulte modificări însemnate în morfologia albiilor majore. În sezonul cu scurgere
redusă se înregistrează doar transport în suspensie şi soluţie însoţit de acumulări în
albie când capacitatea râului slăbeşte (la debitele foarte mici). Iarna apa râurilor
îngheaţă frecvent (pod de gheaţă), la fel şi malurile ceea ce conduce la diminuarea
efectelor proceselor din albie. Deci specificul morfodinamic al majorităţii râurilor este
impus de câteva intervale: primăvara (topirea zăpezii şi ploi bogate) - începutul verii
(ploi torenţiale) în care eroziunea şi transportul sub diferite forme sunt foarte active
iar acumulările sunt legate de creşterile de debit ce provoacă inundaţii în lunci; varătoamnă
cu secete prelungite, debite reduse ce dau un transport slab şi acumulări de
materiale fine în albii; iarna – cu debite foarte mici, îngheţ şi transport extrem de
redus.
- Versanţii, frunţile de terasă şi malurile înalte constituie sectoarele cu o
dinamică activă impusă de îmbinarea şiroirii, torenţialităţii, pluviodenudării cu
sufoziunea, prăbuşiri şi chiar unele alunecări. Ele sunt favorizate de câţiva factori –
pantele, care depăşesc 10 0 (destul de frecvent peste 40 0 ), lipsa vegetaţiei dense
protectoare într-un interval mare de timp, rocile dominant friabile (mai ales loessuri).
Intervalul critic este primăvara şi începutul verii când factorilor potenţiali li se adaugă
cantităţile de apă rezultate din precipitaţii. În sezonul rece când aceste suprafeţe
înclinate sunt lipsite de prezenţa protectoare a stratului de zăpadă în sistemul
morfogenetic se adaugă îngheţ-dezgheţul ce facilitează modificări în structura rocilor
şi depozitelor (fisuri, crăpături umplute cu gheaţă) care conduc primăvara la slăbirea
legăturilor dintre componentele minerale urmate de prăbuşiri sau solifluxiuni.
2.5.3. Regiunile morfoclimatice temperat-rece
- Desfăşurare şi condiţii bioclimatice. Se desfăşoară în Eurasia, America de
Nord şi de Sud la latitudini de 45-66 0 incluzând câmpii, podişuri joase dar şi munţi
joşi (Siberia, Scandinavia). În peisaj se impun pădurile de conifere compacte, dar care
spre latitudini mai mici se îmbină cu cele de foioase iar către cercul polar cu elemente
specifice silvotundrei. Extinderea mare şi deschiderea largă face posibilă prezenţa
sezonieră a maselor de aer reci polare (maritime şi arctice) dar şi a celor temperate.
Sezonul rece este lung cu temperaturi foarte scăzute (minimele absolute coboară sub –
35 0 ) legate de stagnarea aerului rece timp îndelungat apoi o nebulozitate accentuată,
ceţuri frecvente. În timpul verii se produc alternanţe la intervale scurte, a maselor de
aer ciclonal şi anticiclonal umede dar mai calde sau mai reci ceea ce conduce la
instabilitatea vremii şi temperaturii pozitive (în iulie ajung la 20 0 ). Ca urmare,
amplitudinile termice anuale ajung la valori de 30 0 -60 0 (mai ales către centrul
continentelor) ceea ce reflectă caracterul excesiv al climatului.
193