Geomorfologia generala - Profu' de geogra'

• morene mediane - prezente în limbile marilor gheţari în aval de
confluenţe; au rezultat din unirea morenelor laterale ale limbilor de gheaţă ce au intrat
în contact şi s-au contopit;
• morene frontale (terminale) sunt desfăşurate în faţa limbii glaciare;
provin din materialele împinse de către limba glaciară în faza de înaintare; au formă
semicirculară constituind un val de nisipuri şi pietrişuri;
• drumlinurile - sunt materiale acumulate în spatele morenei frontale sub
forma unor movile teşite şi slab alungite; provin din morena de fund după retragerea
frunţii limbii de gheaţă.
Prin topirea gheţarului materialele transportate sunt acumulate în circuri, dar
mai ales în lungul văii unde formează morene laterale, de fund, frontale şi drumlinuri.
Cele din circuri şi laterale sunt înguste, au grosime mică, iar materialele sunt grosiere
şi puţin transformate (rulate). Morenele de pe fundul văii sunt alungite, au repartiţie
diferită în cadrul bazinelor depresionare, materialele au dimensiuni mai mici şi un
grad de rulare mai avansat cu cât sunt mai departe de sursa de provenienţă. La multe
materialele grosiere sunt acoperite de pânze de pietrişuri mărunte şi nisipuri depuse de
şuvoaiele de apă subglaciare. Situaţia este frecventă în bazinetul depresionar terminal
mai ales la drumlinuri.
După topirea gheţarilor proceselor periglaciare de pe versanţi furnizează o
cantitate mare de grohotişuri care ajung la baza lor acoperind morenele; ele umplu
multe din excavaţiile lacustre. De asemenea, râurile care străbat circurile şi văile
dispunând de apă multă produc modificări multiple în fizionomia reliefului glaciar.
5.2.2. Morenele şi depozitele fluvioglaciare ale gheţarilor de calotă.
Formele rezultate din acumularea materialelor transportate de către gheţarii de
calotă se disting prin: - dimensiuni foarte mari, arealul extins pe care sunt răspândite,
alcătuire şi geneză complexă. Materialele transportate au rezultat dominant din
eroziunea exercitată de calota de gheaţă asupra reliefului subglaciar moştenit la care
se adaugă cele provenite din modelarea periglaciară a versanţilor munţilor aflaţi
deasupra gheţii, ca şi acelea erodate şi transportate de şuvoaiele de apă subglaciare
dezvoltate la periferia masei de gheaţă.
Acumularea lor creează un relief specific care se poate observa după topirea
calotelor de gheaţă. În prezent, pot fi văzute în Canada, Finlanda, în nord-vestul
Rusiei etc. Cele mai semnificative forme (fig. 32) sunt:
• morenele de fund - au cea mai largă desfăşurare fiind reprezentate de
movile, coline, blocuri şi pietrişuri slab rulate dispersate pe toată suprafaţa ce-a fost
acoperită de masa de gheaţă. Între ele există microdepresiuni mlăştinoase sau cu
lacuri.
• morenele frontale, numite în Finlanda salpauselka - apar ca valuri
colinare de pietriş, nisip şi blocuri care se întind pe sute de kilometri; au rezultat din
materialele împinse de marginea calotei de gheaţă; în Europa au fost identificate trei
aliniamente de morene frontale care reflectă stadii diferite ale poziţiei limitei calotei
glaciare în ultima fază a evoluţiei sale.
• drumlinurile - sunt grupări de coline alungite teşite cu lungimi de până
într-un kilometru, lăţimi de zeci sau sute de metri şi înălţimi de câteva zeci de metri
orientate în sensul deplasării masei de gheaţă; sunt legate de marginea calotei
constituind morene învelite parţial de pânze de nisip, pietriş.
• ösaruri (eskere) - sunt mase de pietriş şi nisip aduse din morenele de
fund de către şuvoaiele de apă subglaciare şi acumulate la marginile calotei pe măsura
retragerii ei. Ca urmare, rezultă nişte culmi netede joase cu lungimi foarte mari şi
lăţimi de câteva zeci (sute) de metri.
109